În tradiÅ£ia liturgică orientală, Închinarea Magilor face parte din sărbătoarea NaÅŸterii Domnului¹ (pericopa este aceeaÅŸi cu cea de la liturghia din noaptea de Crăciun), pentru că Răsăritul are o privire sintetică ÅŸi atemporală asupra Tainelor (în analogie cu icoanele). Pe când în Apus este o sărbătoare cu totul diferită de Crăciun, numită Epifania¹ ÅŸi sărbătorită pe 6 ianuarie, deoarece Apusul are o privire analitică ÅŸi istorică asupra Tainelor.

Singurii evangheliÅŸti care vorbesc despre copilăria lui Iisus sunt Sf. Matei, care relatează „istoria pe scurt” a NaÅŸterii ÅŸi a Închinării Magilor, ÅŸi Sf. Luca, la care găsim „istoria pe larg” a NaÅŸterii, de fapt singura istorisire detaliată a naÅŸterii lui Hristos.

Sf. Matei vorbeÅŸte despre contextul în care s‑a petrecut evenimentul, inclusiv aÅŸa‑zisa „îndoială a lui Iosif”, fără a da detalii, dar are marele merit de a lega naÅŸterea lui Hristos de profeÅ£ia lui Isaia despre Emanuel. Apoi, fără nici o tranziÅ£ie, trece direct la povestea Magilor, care de fapt se situează cu mult după NaÅŸtere.

Demn de atenÅ£ie este faptul că îÅŸi începe povestirea cu afirmaÅ£ia că „s‑a născut Iisus în Betleemul Iudeii”, căci acesta este unul dintre marile criterii de recunoaÅŸtere a lui Mesia, cunoscut doar de evrei, de la Proroci. Apoi situează istoric evenimentul: „în zilele lui Irod regele”. Åži, în sfârÅŸit, pomeneÅŸte vestea cea minunată: „iată, magii de la Răsărit au venit la Ierusalim”. Cine sunt ei ÅŸi ce caută acolo? După Herodot², magoi ar fi fost mai întâi numele unui trib med, apoi cel al castei preoÅ£ilor la perÅŸi. Magii nu erau numai preoÅ£i, ci ÅŸi doctori, cărturari ÅŸi mai ales astrologi. După câte se pare, ei vin din Persia ÅŸi sunt păgâni (mazdeeni³): ei sunt în acelaÅŸi timp niÅŸte „învăÅ£aÅ£i” ÅŸi niÅŸte iniÅ£iaÅ£i, ezoteriÅŸti care practicau artele divinatorii, ÅŸi mai cu seamă astrologia⁴. Venirea lor la Ierusalim, după o lungă călătorie, nu este un lucru obiÅŸnuit. Ei vin pentru un motiv anume, unul surprinzător, aproape incredibil: „Unde este regele iudeilor, Cel ce S‑a născut?”. Ei nu vin să verifice această informaÅ£ie, asupra căreia nu au nici o îndoială („căci am văzut la Răsărit steaua Lui…”), ci îi întreabă pur ÅŸi simplu pe evreii din Ierusalim „unde?”. Ce tulburare în oraÅŸ! „Întregul Ierusalim, împreună cu împăratul Irod, s‑a tulburat”.

Dar mai întâi, cum pot ei să cunoască lucrul acesta ÅŸi ce este această stea misterioasă? Astrologia, care porneÅŸte de la observarea stelelor, se bazează pe două principii strâns legate: analogia între Pământ ÅŸi Cer (toate cele pământeÅŸti sunt o oglindire a lumii cereÅŸti) ÅŸi între cele văzute ÅŸi cele nevăzute (cele văzute, materiale, sunt chipuri ale lumii nevăzute, nemateriale) care se exprimă în limbaj simbolic⁵.

Observând locul aÅŸtrilor pe cer ÅŸi cursul lor, ei se silesc să înÅ£eleagă cele ce se petrec pe pământ ÅŸi să prevestească viitorul. Åži au văzut apărând pe cer, „în Răsărit”, un astru nou, probabil neobiÅŸnuit, iar cunoÅŸtinÅ£ele lor în materie de simbolism le îngăduiau să afirme că este vorba despre naÅŸterea unui împărat, ÅŸi anume a împăratului evreilor. Pe plan spiritual, totul coincide cu Hristos. El este „lumina lumii” (Ioan 8, 12), care „luminează în întuneric” (Ioan 1, 5, întunericul păcatului ÅŸi al căderii) ÅŸi vine într‑adevăr din Răsărit, adică de sus, de la Dumnezeu Tatăl, căci „lumina vine de la Răsărit”.

Iar magii îÅŸi sfârÅŸesc drumul lor prin ceva la fel de minunat: nu au venit din curiozitate, nici pentru a‑şi verifica ÅŸtiinÅ£a; au venit pentru „a se închina Lui”, adică pentru a‑L recunoaÅŸte ca rege ÅŸi a‑i jura credinÅ£ă. Este vorba despre un gest duhovnicesc.

De ce acest eveniment „exotic” trezeÅŸte asemenea emoÅ£ie? Pentru că exista un rege la Ierusalim, Irod. „Regele Irod” este descendent dintr‑o mică dinastie din Idumeea (Å£ara lui Edom, în sudul Iudeii, care i‑a revenit lui Esau, fratele ÅŸi duÅŸmanul lui Iacov‑Israel), care nu erau evrei, ci se convertiseră siliÅ£i de Ioan Hyrcan în secolul al II‑lea înainte de Hristos, o dinastie grecizată, colaborând cu ocupaÅ£ia romană care le‑a încredinÅ£at o oarecare putere din raÅ£iuni politice⁶. Irod însuÅŸi, numit regele Iudeii de către August, este un monstru – un politician abil, dar „rece, crud, imoral ÅŸi ucigaÅŸ”, după istoricul evreu Flavius Iosif⁷.

Cum nu cunoaÅŸte Scripturile, este incapabil să răspundă de la sine. Atunci cercetează pe preoÅ£i ÅŸi pe cărturari, de fapt Sinedriul pe care l‑a persecutat violent, ÅŸi le pune întrebarea cheie: „Unde este să se nască Hristos [Mesia]”? Este interesant de remarcat că, pentru evrei, nu există nici o ambiguitate: „regele evreilor” este Mesia, Hristos. PreoÅ£ii ÅŸi cărturarii răspund pe dată: „în Betleemul Iudeii”, căci cunosc bine Scripturile, în cazul de faÅ£ă prorocia lui Miheia⁸, pe care o citează (Mt 2, 6).

Iată un lucru care ne arată lămurit destinul duhovnicesc al omenirii. Trei tipuri de persoane umane vor fi prezente ÅŸi se vor închina lui Iisus la naÅŸterea Sa: Maria ÅŸi Iosif, „cei rămaÅŸi” din Israel, drepÅ£ii; păstorii, adică cei care nu dorm, ci veghează în noapte; ÅŸi magii, cei care, fără să fi avut revelaÅ£ia, se aÅŸtern la drum, caută cu răbdare ÅŸi merg până la capăt în căutarea adevărului. Primele două grupuri reprezintă poporul evreu, iar cel de‑al treilea este reprezentat de neamuri, de păgâni. Dar căutarea păgânilor nu‑şi putea atinge Å£elul fără evrei, „căci mântuirea vine de la evrei” (Ioan 4, 22). Doar preoÅ£ii lui Israel le puteau arăta păgânilor adevărul: Betleem. Păgânii vor merge la Betleem să vadă ÅŸi să se închine pruncului dumnezeiesc, dar preoÅ£ii nu vor merge: nu îi interesează. Ei au doar o cunoaÅŸtere formală, intelectuală, dar adevărul nu pătrunde în inima lor, nu le schimbă viaÅ£a. Astfel ni se vesteÅŸte Biserica, Biserica Neamurilor.

Irod, care este viclean ca o vulpe⁹, a avut grijă să cerceteze Sinedriul, apoi să vorbească cu magii „în taină”, pentru a controla lucrurile, pentru că i‑a venit o idee. El „îi iscodeÅŸte ca să afle de când strălucea steaua” pentru a ghici vârsta copilului, apoi îi trimite la Betleem, minÅ£indu‑i („cercetaÅ£i cu de‑amănuntul despre prunc… ca, venind ÅŸi eu, să mă închin Lui…”). Pentru ce această stratagemă? Pentru că era atât de urât de toÅ£i, încât se putea teme ca pruncul să nu fie ascuns. De fapt, e limpede că plănuise să‑l ucidă pe micul rege, care era pentru el un potenÅ£ial pericol.

Åži de îndată ce Magii ÅŸi‑au urmat drumul către Betleem, steaua a apărut din nou. Acest lucru este de mirare, căci Betleemul este aproape de Ierusalim (la 8 km spre sud), ÅŸi i se pot vedea două înÅ£elesuri duhovniceÅŸti. Primul este că steaua nu a strălucit decât pentru Magi, pentru că ei erau căutători. Cei care căutau în întunericul neÅŸtiinÅ£ei ÅŸi al politeismului au văzut steaua, căci „Domnul nu‑i părăseÅŸte pe cei care caută” (Ps. 9, 11). Ea a încetat să strălucească deasupra Ierusalimului, pentru că acesta era corupt, adulterin, ingrat, după cum se exprimă profetul Isaia. Evreii nu puteau să vadă această stea pentru că nu se uitau către Cer. Dar mai este ÅŸi un alt înÅ£eles: Magii au văzut steaua, chipul, dar au nevoie ÅŸi de revelaÅ£ie; trebuia ca poporul lui Israel, cel care a zămislit pe Mesia în pofida păcatelor sale, să dezvăluie Neamurilor numele de Betleem.

Iar steaua se opreÅŸte chiar deasupra „casei”. Într‑adevăr, nu mai este vorba despre staulul despre care ne pomeneÅŸte tradiÅ£ia, în care se găsea ieslea, căci se pare că suntem departe de acest eveniment. Într‑adevăr, când Irod îi va ucide pe sfinÅ£ii prunci nevinovaÅ£i, va ucide pe toÅ£i copiii de mai puÅ£in de doi ani. Putem deci să ne gândim că Magii au văzut steaua cu doi ani mai devreme, ÅŸi că au făcut cale lungă¹⁰. Magii sunt cuprinÅŸi de „bucurie mare” la vederea stelei, pentru că sunt siguri că se află pe drumul cel bun: se încred mai mult în cer decât în oameni. Ei „au intrat… au văzut copilul [ÅŸi nu „un prunc înfăÅŸat ÅŸi culcat într‑o iesle”, aÅŸa cum le spuseseră îngerii păstorilor din Betleem] împreună cu Maria, mama Lui, ÅŸi s‑au închinat Lui”. Nu au nici o îndoială: se închină Lui ca Împărat ÅŸi Dumnezeu. Apoi „îÅŸi deschid vistieriile lor”, ceea ce înseamnă ÅŸi că îi deschid inimile lor, ÅŸi îi aduc daruri vrednice de un împărat: aur pentru că este Împărat, tămâie pentru că este Preot ÅŸi smirnă pentru că ÎÅŸi va da viaÅ£a pentru a mântui pe toÅ£i oamenii¹¹.

Ce contrast! AceÅŸti păgâni care nu cunosc Legea ÅŸi Prorocii se aÅŸtern la drum duhovnicesc, în noaptea neÅŸtiinÅ£ei, ÅŸi cred într‑un semn ceresc care li se dăduse: se închină regelui iudeilor ÅŸi Îi dăruiesc ce aveau mai preÅ£ios. În acest timp Israel doarme, iar falsul rege al evreilor se pregăteÅŸte să‑L ucidă pe Pruncul Dumnezeu. Neputând să lupte împotriva înÅ£elegerii dumnezeieÅŸti, se răzbună ucigând pe toÅ£i pruncii nevinovaÅ£i din Betleem. Un înger al Domnului se arată Magilor ÅŸi le spune „să se întoarcă acasă pe alt drum”, iar ei ascultă. Aceasta înseamnă că îÅŸi schimbă viaÅ£a. Magii sunt semnele cele dintâi ale Bisericii. 

Părintele Noël TANAZACQ (Paris)

Note: