Adaugat la: 9 Noiembrie 2011 Ora: 15:14

POEZIE ȘI RUGÄ‚CIUNE LA ÃŽNCEPUT DE AN ȘCOLAR în PAROHIA „SFINÈšII TREI IERARHI” DE LA ROMAINVILLE – PARIS

Începutul școlii este un moment plin de emoție și de bucurie pentru fiecare copil.

Întâlnirea cu colegii și cu profesorii, descoperirea noilor manuale școlare, împărtășirea impresiilor de peste vacanță sunt momente pe care le trăim cu intensitate la început de septembrie. Viața noastră de zi cu zi intră într‑un ritm nou, în care studiul ocupă un loc important.

 

POEZIE  ȘI RUGÄ‚CIUNE LA ÃŽNCEPUT DE AN ȘCOLAR în PAROHIA  „SFINÈšII TREI IERARHI” DE LA ROMAINVILLE – PARIS

După o vară frumoasă, în care cei mai mulți dintre noi am fost în România, la bunici, copiii din parohia „Sfinții Trei Ierarhi” au început școala și, odată cu aceasta, și lecțiile de cateheză, de limba și cultura română din cadrul Åžcolii Parohiale. 

Anul școlar începe odată cu anul bisericesc, iar întâia mare sărbătoare a anului bisericesc este Nașterea Maicii Domului (8 septembrie). De aceea, primele lecții ale Åžcolii Parohiale din această toamnă au fost organizate sub titlul „Poezie și Rugăciune  la Nașterea Maicii Domnului”. Am recitat împreună frumoasa Rugăciune către Maica Domnului a lui Mihai Eminescu și câteva din poeziile Sfântului Ioan Iacob Românul. Am învățat să cântăm frumoasa priceasnă „Maică pururea Fecioară, / Gândul meu la tine zboară. / O, Marie, frumos nume, / Astăzi te‑ai născut în lume…”

Åži deoarece copiii sunt mereu dornici să‑și împărtășească unii altora impresiile de peste vacanță, le‑am propus anul acesta să o facă într‑un mod original: prin poezie. Așa încât ne‑am „jucat” cu toții „de‑a poezia”: le‑am cerut copiilor să scrie un acrostih cu tema VACANÅ¢A. Copiii au fost bucuroși să‑și poată exprima creativitatea, iar rezultatele au fost surprinzătoare, amuzante, solemne – adevărate oglinzi ale stării lor sufletești. 

La sfârșitul „jocului” am citit cele mai frumoase poeme, iar tinerii poeți au primit premii: icoane ale Maicii Domnului și Psaltirea Împăratului și Prorocului David, cel mai mare poet al tuturor timpurilor. Iată câteva din creațiile lor:

Vara asta eu
Am fost veselă mereu 
Cu toți vecinii mei
Am alergat și m‑am jucat
Nimeni nu m‑a certat
Å¢ărâna am lucrat,
Am muncit și‑am învățat
(Amelia, 10 ani)
 
Vai de mine, a sosit!
Avem multe planuri.
Cine, cine a sosit?
A venit vacanța!
Nu se poate, așa repede?
Toate bucuriile au venit,
Ahaha, vom profita…
(Denisa, 14 ani)
 
Vara asta
Am făcut
Călătorii
Amuzante
Neașteptate
Å¢ara mea, România
Am vizitat‑o bucuros.
(Mihai, 9 ani)
 
Vara a venit
Anul școlar s‑a încheiat
Cărțile le‑am aruncat
Am salutat profesorii
Nu mai am răbdare
Å¢ara mea mă așteaptă
Am plecat acasă!
(Ana‑Maria, 14 ani)
 
Vine vara, bine‑mi pare
Am să cresc precum o floare
Ceru‑i sus și lumea‑i mare
Am pus cărțile la soare
Nu‑s uscate de sudoare
Å¢ine, vară, cât de mult
Acum stelele le‑ascult.
(xxx)
 
Iată, copiii au descoperit – unii poate pentru prima dată – că pot fi poeți… Dar, de fapt, cine nu este poet? Căci ne spune Preasfințitul Iustinian al Maramureșului și Sătmarului1 așa: „Poet este fiecare om care aspiră, care visează, care gândește, care creează, care muncește, care privește și prețuiește viața în adâncime, fiecare om care se înfioară de șoaptele vântului, de murmurul izvoarelor, de vuietul furtunilor, de cântecul păsărilor, de strălucirea stelelor, de munca și dăruirea oamenilor, de cântecul și tainele vieții, de farmecul și frumusețile lumii, fiecare om care nu trece cu ochii închiși prin viață, ci vede, contemplă, se miră, se întreabă…”
 
Rugăciune
de Mihai Eminescu
 
Crăiasă alegându‑te
Îngenunchem rugându‑te
Înalță‑ne, ne mântuie
Din valul ce ne bântuie;
Fii scut de întărire
Åži zid de mântuire,
Privirea‑ți adorată
Asupră‑ne coboară,
O, Maică Preacurată
Åži pururea Fecioară,
Marie!
 
Noi ce din mila Sfântului
Umbră facem pământului
Rugămu‑ne‑ndurărilor
Luceafărului mărilor;
Ascultă a noastre plângeri
Regină peste îngeri,
Din neguri te arată
Lumină dulce, clară,
O, Maică Preacurată
Åži pururea Fecioară,
Marie !
 
Veșnicia sufletului
Sf. Ioan Iacob Românul
 
O, suflete, scânteie sfântă
A „Soarelui celui gândit”,
Odor neprețuit al lumii
Åži Îngerilor prea cinstit!
 
Ești duh din Duhul cel de viață,
Suflat de Unul Dumnezeu
Åži rânduit să fii de‑a pururi
Cu Dânsul, suflete al meu.
 
Făptura toată, cea văzută,
Åži cerul cu podoaba sa
Au fost gătite pentru tine,
O, suflete, comoara mea!
 
De‑aș fi lipsit de toate‑n lume,
Nimica n‑am a pierde eu,
Căci toate nu‑s așa de scumpe,
Ca tine, suflete al meu!
 
Dar vai! lipsindu‑mă de tine,
Atunci pe toate le‑am pierdut
Åži slava pregătită‑n ceruri
Åži orice bine am avut!
Răscumpărat de la osândă
Cu Sângele Dumnezeiesc,
Tu ești chemat să fii mireasă
A „Mirelui celui Ceresc”.
 
Cu „amanetul cel de taină”,
Încredințat de la Botez,
Vei fi chemat, în „ziua nunții”,
La El să te înfățișezi.
 
Păzește mai ales credința
Cu tainele ce are ea,
Cercându‑ți zilnic conștiința
Să nu te mustre cu ceva!
 
Va trece cerul și pământul
Iar tu vei rămânea mereu
Căci, suflete, tu ești „Icoana”
Prea Veșnicului Dumnezeu!
 
Preoteasa Iulia FILIP, Parohia „Sfinții Trei Ierarhi”, Romainville‑Paris
 

POEZIE ȘI RUGÄ‚CIUNE LA ÃŽNCEPUT DE AN ȘCOLAR în PAROHIA „SFINÈšII TREI IERARHI” DE LA ROMAINVILLE – PARIS

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni

Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni

Departamentul pentru rom창nii de pretutindeni