A fost odată un om ce avea patru fii. Acesta dorea ca fiii lui să învețe să nu mai judece pripit lucrurile. De aceea, i‑a trimis pe fiecare pe rând, câte un anotimp, să privească un păr. Pe primul l‑a trimis iarna, pe al doilea primăvara, al treilea vara, iar pe mezin, toamna. Cand au revenit, i‑a adunat și i‑a pus pe toți să descrie ce au văzut. Primul a zis că părul era urât, cu crengi golașe, întoarse și răsucite. Al doilea că era acoperit de muguri verzi și promitea mult. Al treilea fu de acord și spuse că era plin de flori ce răspândeau un dulce parfum, cum nu mai simțise până atunci. Al patrulea a fost de acord cu toate acestea și a adăugat că era încărcat de fructe coapte, împlinit și plin de viață. Tatăl le‑a explicat atunci că toți au avut dreptate, pentru că fiecare a văzut doar un anotimp din viața pomului. Le‑a mai spus că nu poți judeca pe nimeni cunoscându‑l doar într‑o anumită perioadă. 

Aceasta este esența firii, a plăcerii, bucuriei și dragostei pe care ți‑o dă viața și n‑o poți măsura decât la sfârșitul tuturor anotimpurilor.

Să învățăm un cântecel¹: