Într-o zi în care un ceasornicar demontase un ceas ÅŸi, cu penseta lui fină apucă minusculul pinion care primeÅŸte miÅŸcarea de la arc, observă că acesta se afla în stare perfectă ÅŸi era foarte strălucitor. Îl privea cu atenÅ£ie, moment în care pinionul îi spuse:

- Eu sunt un sfânt pinion de ceas ÅŸi nu sunt ca celelalte pinioane, fraÅ£ii mei, de care se prinde orice firicel de praf care intră în carcasă. Mă păstrez curat, ÅŸtiu să mă îngrijesc, ÅŸtiu să mă păzesc; nu îngrijorez pe nimeni. Sunt un pinion, fără îndoială, aÅŸa cum trebuie să fie. Te rog să nu mă faci să ating nici unul dintre aceste angrenaje. Destul că trebuie să mă îngrijesc atât de bine de mine însumi. Fiecare să se îngrijească de sine.

- Bine, dar dacă fiecare se îngrijeÅŸte doar de sine însuÅŸi, cum va mai merge ceasul...? -spuse indignat ceasornicarul. Scutură cu delicateÅ£e penseta iar minuscula bijuterie căzu printre lucrurile de nimic. Apucă un pinion, mai puÅ£in strălucitor, însă care să accepte să trăiască în tovărăÅŸie ÅŸi-l montă în angrenajul ceasului.

Dragi copii, Dumnezeu ne-a pus împreună pentru ca să ne iubim ÅŸi să ne ajutăm. O parte foarte importantă a sfinÅ£irii noastre constă în a-i ajuta pe ceilalÅ£i. Un creÅŸtin autentic nu se poate preface că nu ÅŸtie despre ceilalÅ£i, trebuie să aibă o adevărată râvnă în a-i ajuta să fie fericiÅ£i ÅŸi pe cei din jur.

Smerenia

LepădaÅ£i mânia, cearta
Iar pe fraţi cum se cuvine
Fiecare să-i privească
Mai presus decât pe sine.

Căci comoara-nÅ£elepciunii
E sub cheia umilinţei;
Dumnezeu ne duce paÅŸii
Pe cărarea cunoÅŸtinÅ£ei.
OriÅŸicine se smereÅŸte
Ca un simplu copilaÅŸ,
Domnul îl va face mare
În cerescul său lăcaÅŸ.

Cine se înalÅ£ă singur,
Mâine totuÅŸi va cădea.
Cine astăzi se smereÅŸte
Domnul îl va înălÅ£a.

(DIN CREAÅ¢IILE COPIILOR)