Adaugat la: 1 Martie 2011 Ora: 15:14

COPILUL AUTIST DIN NOI

REFLECTIE DESPRE HANDICAP ŞI NORMALITATE 

   Nu vă speriaţi, nu e un arti­col de psiha­naliză, care să vă îmbibe de tot felul de interpretări despre ce sun­tem fiecare. Este doar o reflecţie despre normalitate şi limitele şi iluziile ei, despre via­ţa, sănătatea şi toate ale vieţii ca dar, şi nu ca normalitate obligatorie.

   De vreo 6 ani, Domnul mi-a îndreptat paşii mai întâi într-un demers intelectual, apoi de vreun an şi jumătate, într-un demers mai practic, spre autism. Autismul pare din ce în ce mai cunoscut tuturor, toată lumea are cunoştinţă de o etichetă de genul: copii interiorizaţi în lumea lor, care nu vorbesc, care au mici ticuri, interese ciudate, etc. E un fel de a spune pe scurt într-un limbaj sim­plu ceea ce reflectă o realitate medicală: un handicap neuro-biologic care atinge comu­nicarea, socializarea şi comportamentul, şi care de cele mai multe ori e însoţit de defi­cienţă intelectuală, ceea ce are ca o conse­cinţă un limbaj retardat sau absent.

   Ceea ce nu se poate însă descrie, e acea singurătate care te bruschează, te invadea­ză şi te invită să o pătrunzi, să o împărtă­şeşti cu copilul sau adultul de lângă tine, care trăieşte acest lucru. Cel mai dificil e faptul că intrăm într-o luptă cu această sin­gurătate (care nici mai mult nici mai puţin caracterizează un mod cognitiv de a funcţi­ona diferit de cel aşa-zis normal), încercând să îl schimbăm pe cel de lângă noi, prin nor­mele noastre, educaţia, tot ceea ce am învă­ţat secole de-a rândul că e normal. Proiectul în sine e coerent, creştin şi constructiv din­colo de toate, el însă ascunde undeva un fel de mândrie a normalităţii, care ne apare ca un merit uneori, sau ca ceva ce era firesc să fie aşa....

   Problema e că dacă gândim astfel, ris­căm pe de o parte să ne trezim în faţa han­dicapului nepregătiţi, punându-ne între­barea „de ce eu, de ce noi?”. Sau să devenim maniaci întrebându-ne dacă autismul sau alte handica­puri se iau, se transmit? Sau pur şi simplu, să nu reali­zăm că faptul că nu avem un handicap, nu este o normalitate, ci un dar.

   Sau la cealaltă extremă, să avem impresia că sun­tem mereu apăraţi de a ni se întâmpla ceea ce altora li se întâmplă: boală, han­dicap, etc.

   Handicapul este o lipsă, e ceva neterminat, ceva ce funcționează prost sau altfel, e însă un lucru care ne poa­te învăţa enorm de multe, cu preţul unei suferinţe enor­me: aceea de a preţui viaţa ca dar, sănătatea ca un ca­dou, pe care Domnul ni le dă­ruieşte ca să Ii înţelegem mă­rirea în această lume, ca noi să creăm această lume spre slava Lui şi întru împărăţia lui Dumnezeu.

   Handicapul e îngăduit de Domnul. O lume perfec­tă deja aici, fără boli şi han­dicapuri, o lume după ima­ginea Sa ne-ar mai încuraja oare spre dorinţa de mântu­ire, ne-ar mai pregăti oare pentru asta? Nu ne-ar crea oare în plus o altă iluzie că şi mântuirea e ceva ce ni se datorează, şi nu ceva pen­tru care Fiul lui Dumnezeu s-a sacrificat ca noi să schim­băm viaţa noastră de aici şi acum...

   Această reflecţie merită extrapolată către tot ce re­prezintă viaţa noastră.Toate etapele din viaţa unui om, care de-a lungul istori­ei păreau mai la îndemână ca astăzi, căsătoria, procreaţia, trebuie privite ca un dar, şi nu ca ceva ce ni se dato­rează, care trebuie să ni se întâmple. Poate asta ne-ar ajuta sa nu ne mai punem veşnica întrebare: de ce eu? De ce mie? De ce nu mă pot căsători? De ce nu pot avea copii? De ce am o boală incurabilă? De ce copilul meu e handicapat? De ce? De ce? Oare Hristos nu a venit în lume ca nu cumva să nu ne mai punem aceste întrebări inutile, ci doar să Ii urmăm exemplul, purtându-ne cru­cea în această lume, ce poate deveni mai bună, spre mân­tuirea noastră, a tuturor?

   E doar o reflecţie despre iluziile normalităţii, despre handicapul care poate apărea oricând în noi, în viaţa noastră şi despre viaţa în sine ca un nepreţuit dar.

Camelia Dascălu, Paris 

Ultimele stiri
actualizate de doua ori pe saptamana

Din dragoste...

1 Noiembrie 2013

Un Festival luminos

1 Noiembrie 2013
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni