În luna februarie, întreaga lume creÅŸti­nă, prăznuieÅŸte Întâmpinarea Domnu­lui. Este momentul în care omenirea, simbolizată de dreptul Simeon ÅŸi de proorociÅ£a Ana, iese din ascunziș ÅŸi din întunericul necunoÅŸtinÅ£ei, în întâmpinarea Domnului. De data aceasta omul, mânat de Duhul Sfânt, nu se mai ascunde de Dumnezeu, ca odini­oară Adam, ci iese în întâmpinare Creato­rului, fiind atras de iubirea pe care Dumne­zeu o are pentru om. Dreptul Simeon devine tron al lui Dumnezeu după cum frumos spu­ne Sfântul Andrei Criteanul „cel ce este pur­tat pe heruvimi ÅŸi este lăudat de serafimi astăzi... ÅŸade ca pe un tron în braÅ£ele bătrâ­nului” ÅŸi „în braÅ£ele trupeÅŸti primindu-L a propovăduit că Dumnezeu cu oamenii s-a unit” (Andrei Pirul). Acum s-a împlinit ceea ce a văzut proorocul Isaia care zice: „Văzut-am pe Domnul ÅŸezândpe scaun înalt ÅŸi preaînalt ÅŸi a trimis la mine pe unul din serafimi ÅŸi mâna lui avea cărbune arzător, pe care îl luase de pe altar cu cleÅŸtele. Åži l-a atins de gura mea, ÅŸi a zis: iată s-a atins acesta de buzele tale ÅŸi va ÅŸterge fărădelegi­le tale ÅŸi păcatele tale le va curăÅ£i”.

Domnul s-a sălăÅŸluit între noi ÅŸi a ve­nit pentru a ne slobozi din robia păcatului ÅŸi al morÅ£ii întru care eram Å£inuÅ£i. El s-a sălăÅŸluit între noi dar voinÅ£a Lui este de a se sălăÅŸlui întru noi ÅŸi de a se uni cu noi. El doreÅŸte ca fiecare dintre noi să-I deve­nim tron după modelul dreptului Simeon. Domnul este cărbunele arzător din cleÅŸte care, odată ce se atinge de buzele noastre,ÅŸterge fărădelegile noastre, când este primit cu frică de Dumnezeu, cu credinÅ£ă ÅŸi cu dra­goste. Doar atunci vom putea la rândul nostru să spunem împreună cu dreptul Simeon:

„Acum slobozeÅŸtepe robul Tău, Stăpâne ... că văzură ochii mei mântuirea Ta”.

+ Timotei al Spaniei ÅŸi Portugaliei