Mesajul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, adresat comunităÅ£ii românilor ortodocÅŸi din Parohia „Sfântul Mucenic Gheorghe” din Alcalá de Henares, Spania, sâmbătă, 17 aprilie 2010.
ÎnaltpreasfinÅ£iile Voastre,
Preasfinţiile Voastre,
Preacucernici ÅŸi PreacuvioÅŸi PărinÅ£i,
Iubiţi credincioşi şi credincioase,
Hristos a înviat!
Trăim astăzi bucuria întâlnirii cu clerul ÅŸi credincioÅŸii parohiei ortodoxe româneÅŸti Sfântul Mare Mucenic Gheorghe din Alcalá de Henares. Este un eveniment sfânt ÅŸi binecuvântat în mod special pentru clerul ÅŸi credincioÅŸii români din această zonă, care se adună în aceastăcapelă romano-catolică, pusă la dispoziÅ£ia ortodocÅŸilor români de către Episcopia Catolică din Alcalá de Henares, prin bunăvoinÅ£a Episcopului catolic Jesús Catalá Ibañez, pentru a păstra vie flacăra credinÅ£ei ortodoxe strămoÅŸeÅŸti ÅŸi a spori dragostea faÅ£ă de Å£ară ÅŸi de valorile autentice româneÅŸti.
CunoaÅŸtem demersurile, strădaniile ÅŸi efortul depus de această comunitate în obÅ£inerea acestui spaÅ£iu de slujire, dar mai ales a terenului pe care se va construi noua biserică. Avem speranÅ£a că tot efortul dumneavoastră va rodi ca binecuvântare bogată, cunoscând râvna ÅŸi dragostea clericilor ÅŸi credincioÅŸilor, dar ÅŸi deschiderea ÅŸi frumoasa colaborare cu Episcopia Catolicădin Alcalá de Henares, cu autorităÅ£ile locale, în mod special cu Domnul Bartolomé González Jiménez, primarul localităÅ£ii Alcalá de Henares.
Vă binecuvântăm ÅŸi vă îndemnăm ca deodată cu zidirea bisericii materiale să zidiÅ£i în sufletele dumneavoastră biserica spirituală, ca expresie a credinÅ£ei, a jertfelniciei ÅŸi comuniunii cu Dumnezeu ÅŸi cu oamenii.
FormaÅ£i aici, în această comunitate românească, socotită drept una din cele mai mari comunităÅ£i româneÅŸti din Spania, o mare familie ortodoxă. Suntem conÅŸtienÅ£i de greutăÅ£ile ÅŸi problemele pe care le întâmpinaÅ£i, sau care v-au determinat să căutaÅ£i aici, departe de România ÅŸi de cei dragi, un loc de muncă. De aceea, pentru a nu vă pierde credinÅ£a strămoÅŸească, identitatea naÅ£ională ÅŸi tradiÅ£iile sfinte, Vă îndemnăm să cultivaÅ£i aceste valori în familiile dumneavoastră, întrucât familia este coroana creaÅ£iei ÅŸi locul sau mediul în care omul începe să înÅ£eleagă taina iubirii ÅŸi a binecuvântării părinteÅŸti a lui Dumnezeu.
Astăzi, atât în România, cât ÅŸi în întreaga Europă, familia creÅŸtină se confruntă cu criza economică (sărăcie, ÅŸomaj, nesiguranÅ£a zilei de mâine), cu criza morală (avortul, divorÅ£ul, abandonarea copiilor, libertinajul ÅŸ.a.), cu criza spirituală (sectarismul, fanatismul ÅŸi prozelitismul religios).
La criza aceasta de ordin spiritual din Europa occidentală se mai adaugă în Europa centrală ÅŸi orientală, în fostele Å£ări cu regim comunist, ÅŸi alÅ£i factori negativi care lovesc în familie: sărăcia, ÅŸomajul, sectele prozelitiste, violenÅ£a, nesiguranÅ£a zilei de mâine, emigraÅ£ia spre Å£ări mai bogate. Criza familiei se manifestă ÅŸi în abandonul copiilor ÅŸi în abandonul părinÅ£ilor, în numărul mare de avorturi ÅŸi chiar o creÅŸtere a numărului divorÅ£urilor, creÅŸterea violenÅ£ei în familie ÅŸi creÅŸterea delicvenÅ£ei juvenile.
Plecarea unuia dintre soÅ£i, pe o perioadă mai lungă, în străinătate, a creat premisele săvârÅŸirii unor acte de infidelitate sau a dus chiar la divorÅ£ul multor familii aflate în această situaÅ£ie. În plus, între soÅ£ul plecat peste graniÅ£e ÅŸi copiii săi, legătura familială slăbeÅŸte în mod considerabil, iar dacă ambii soÅ£i sunt plecaÅ£i ÅŸi îÅŸi încredinÅ£ează unor rude sau cunoÅŸtinÅ£e copiii, aceÅŸtia din urmă pot avea probleme de ordin afectiv sau chiar pot suferi derapaje sociale (lipsa unei educaÅ£ii ÅŸi a unei supravegheri atente înlesnind, în unele cazuri, săvârÅŸirea unor infracÅ£iuni). Sunt situaÅ£ii în care părinÅ£ii trimit prea mulÅ£i bani acasă, pe care copiii nesupravegheaÅ£i îi cheltuie fără discernământ, ajungând pradă unor vicii sau patimi, dar sunt ÅŸi situaÅ£ii în care părinÅ£ii trimit prea puÅ£ini bani sau deloc, familia rămasă în Å£ară confruntându-se cu mari dificultăÅ£i financiare, ajungându-se, uneori, chiar la internarea copiilor în unităÅ£i de ocrotire socială.
2. SperanÅ£e pentru depăÅŸirea crizei
a) Binecuvântarea lui Dumnezeu asupra familiei.
Criza familiei de azi nu poate totuÅŸi fi mai puternică decât binecuvântarea lui Dumnezeu-Creatorul Care a zis: "CreÅŸteÅ£i ÅŸi vă înmulÅ£iÅ£i ÅŸi stăpâniÅ£i pământul!" (Facere 1, 28). În ciuda multor păcate ÅŸi primejdii abătute asupra neamului omenesc, totuÅŸi familia a fost instituÅ£ia cea mai stabilă în istorie. În acest sens, "deja în antichitate, cum arată Aristotel, ea (familia) era recunoscută ca fiind instituÅ£ia socială primară ÅŸi fundamentală, anterioară ÅŸi superioară Statului, (Etica Nic. VII, 12, 18), contribuind în mod eficace la bunătatea societăÅ£ii însăÅŸi".[1]
În plus binecuvântarea familiei de către Domnul nostru Iisus Hristos la nunta de la Cana, când a transformat apa în vin, la solicitarea Maicii Domnului – icoana Bisericii rugătoare – de a ajuta o familie nouă în nevoie, constituie pentru noi o puternică bază a speranÅ£ei creÅŸtine. Hristos care a schimbat apa în vin poate schimba criza într-o speranÅ£ă nouă, poate aduce bucurie acolo unde ameninÅ£ă lipsurile ÅŸi tristeÅ£ea. Noi însă trebuie să-L rugăm, să-I spunem Lui ce lipseÅŸte cu adevărat familiei astăzi ÅŸi să spunem familiei creÅŸtine în criză că de fapt criza ei cea mai profundă este insuficienta ei deschidere spre ajutorul lui Hristos ÅŸi al Maicii Domnului în organizarea însăÅŸi a vieÅ£ii conjugale. Cu alte cuvinte, este vorba despre insuficienta cultivare a sfinÅ£eniei sau sacramentalităÅ£ii familiei. Minunea din Cana Galileii ne descoperă fericirea ca dar al lui Dumnezeu care produce comuniune ÅŸi bucurie în societate, nu ca drept ce trebuie cucerit în spirit individualist - egoist.
b) O altă sursă de speranÅ£ă este efortul Bisericilor de a apăra familia naturală, tradiÅ£ională, universală, ÅŸi de a rezista în faÅ£a unor "modele" noi de familie, în care relaÅ£ia normală bărbat-femeie este considerată ca ceva depăÅŸit.
În acest sens, criza familiei în Occident a suscitat în diferite Biserici, mai ales în Biserica Romano-Catolică o intensă reflecÅ£ie teologică ÅŸi o activitate pastorală intensă privind familia. Cu toate acestea, se recunoaÅŸte că mai sunt multe de făcut. [2]
O cooperare ecumenică intensă în acest domeniu poate fi benefică ÅŸi devine sursă de speranÅ£ă. Este nevoie aici de mai multe programe ÅŸi proiecte de cooperare ecumenică pe termen lung.
De asemenea, este din ce în ce mai necesar un răspuns creÅŸtin comun la probleme noi ca: eutanasia, transplantul de organe, ingineria genetică (implantul de celule embrionare, fecundareain vitro, procrearea prin disociere parentală, maternitatea de împrumut, clonarea), avortul, unirile libere ca alternativă la familia tradiÅ£ională, căsătoriile între persoane de acelaÅŸi gen, etc. ReflecÅ£ia teologică, ÅŸtiinÅ£ifică ÅŸi etică a unor Biserici poate ajuta ÅŸi alte Biserici în formarea unei atitudini comune în societatea secularizată de azi.
c) Cooperarea Stat-Biserică (Biserici) este o altă sursă majoră de speranÅ£ă.
ÎngrijoraÅ£i de amploarea fenomenelor sociale îndreptate împotriva familiei creÅŸtine ÅŸi conÅŸtientizând situaÅ£ia de criză prin care trece familia naturală, tradiÅ£ională, astăzi, Patriarhia Română s-a alăturat acÅ£iunilor de combatere a violenÅ£ei ÅŸi discriminării din familii, implicându-se activ prin preoÅ£ii ÅŸi profesorii de religie din România în programe de susÅ£inere a familiei creÅŸtine, de prevenirea ÅŸi combaterea violenÅ£ei, intoleranÅ£ei ÅŸi marginalizării cărora cad victime mai ales femeile ÅŸi pruncii.
Totodată, îndemnăm preoÅ£ii la o mai serioasă angajare pastorală în promovarea ÅŸi susÅ£inerea valorilor tradiÅ£ionale ale familiei creÅŸtine, în afirmarea ÅŸi cultivarea sfinÅ£eniei căsătoriei, în afirmarea demnităÅ£ii maternităÅ£ii ÅŸi a paternităÅ£ii,a filiaÅ£iei ÅŸi a fraternităÅ£ii, ca daruri ale iubirii lui Dumnezeu, ce trebuie cultivate.
De asemenea, este necesară o atenÅ£ie specială în organizarea solidariÅ£ăÅ£ii în familie ÅŸi între familii, mai ales în contextul actual de criză spirituală ÅŸi materială, pentru ca lucrarea noastră să devină o mărturie misionară ÅŸi binecuvântată.
În interiorul Bisericii noastre, a comunităÅ£ii, pentru ca speranÅ£a să devină un dar cultivat ÅŸi roditor, sunt necesare, programe de cateheză ÅŸi asistenÅ£ă pastorală a copiilor ÅŸi familiilor în criză, cicluri de cateheze pentru pregătirea tinerilor pentru căsătorie, cateheze pastorale pentru tinerii căsătoriÅ£i ÅŸi pentru părinÅ£ii lor, astfel încât pregătirea pentru căsătorie să nu se reducă doar la frumosul ceremonial al cununiei. Este necesar un program de cateheză pastorală pentru naÅŸi pentru a-i implica în susÅ£inerea continuă a familiilor pe care le cunună.
Trebuie înÅ£eleasă ÅŸi mai profund ÅŸi cultivată ÅŸi mai mult legătura sfântă care există între taina familiei ÅŸi taina Bisericii, între taina copilului ÅŸi taina persoanei, de vreme ce, pentru a fi Om adevărat, Dumnezeu-Fiul S-a născut din femeie ÅŸi a intrat în istorie ca fiind ÅŸi copil. ToÅ£i termenii de bază în Biserică sunt împrumutaÅ£i din familie: părinte spiritual, mamă sau maică spirituală, frate ÅŸi soră spirituală, fiu ÅŸi fiică spirituală, chiar ÅŸi în domeniul vieÅ£ii monahale. De aceea, fără taina familiei nu poate fi înÅ£eleasă nici taina Bisericii, ÅŸi fără sfinÅ£enia Bisericii nu poate fi înÅ£eleasă nici sfinÅ£enia familiei. Cununia este binecuvântată de Biserică în calitatea ei de icoană a iubirii dintre Hristos ÅŸi Biserică, dintre Dumnezeu ÅŸi umanitate. Niciodată familia nu poate fi redusă la aspectul ei biologic, juridic, psihologic, sociologic sau cultural, ea este mai mult decât toate acestea laolaltă ÅŸi le transcende, pentru că are vocaÅ£ia de a fi în lume icoana iubirii divine veÅŸnice.
† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
[1] Discours du Saint-Père (Jean Paul II) aux participants à la IIe Rencontre d'hommes poliques et de législateurs d'Europe, în Droits de l'homme, famille et politique, p. 14.
[2] Mgr. Battista Re, art.cit., p. 169. O reflecÅ£ie interdisciplinară (drept, psihosociologie, etică, psihanaliză) intersantă se găseÅŸte în lucrarea colectivă scrisă de Françoise Dekeuwer-Défossez, Albert Donval, Philippe Jeammet, Norbert Rouland, Inventons la famille, Editions Bayard, Paris, 2001, mai ales paginile scrise de Albert Donval despre legătura filiaÅ£iei, legătura conjugală, legătura fraternităÅ£ii ÅŸi legătura socială, ca legături ale vieÅ£ii (pp. 214-224).

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale
Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni
Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni
Copyright @ 2008 - 2023 Apostolia. Toate drepturule rezervate
Publicatie implementata de GWP Team