Sâmbătă 14 martie, în Irlanda de Nord, în mijlocul românilor din filia Ballymena, dar ÅŸi în prezenÅ£a multor credincioÅŸi veniÅ£i din Belfast ÅŸi chiar din Dublin, ÎnaltpreasfinÅ£ia Sa a săvârÅŸit Sfânta Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur, după care a adresat celor aproximativ 40 de persoane prezente un cuvânt de învăÅ£ătură despre viaÅ£a noastră în Biserică. Deoarece slujbele se Å£in într’una din sălile aflate în anexa bisericii, iar nu în locaÅŸul propriu zis al bisericii, ÎnaltpreasfinÅ£ia Sa a început prin a le adresa întrebarea: Iată, chiar dacă nu suntem într’o biserică propriu zisă, putem noi spune oare că astăzi am fost la Biserică? Da, putem spune, pentru că Biserica este inima care Îl primeÅŸte pe Hristos, iar la această Sfântă Liturghie Dumneavoastră v’aÅ£i făcut primitori de Hristos. Este foarte important ca lucrul acesta să continue ÅŸi dacă Bunul Dumnezeu îngăduie în scurt timp veÅ£i avea aici un preot care, prin slujbele săvârÅŸite ÅŸi prin toată misiunea lui, să Îl aducă pe Hristos în inimile Dumneavoastră. În continuare ÎnaltpreasfinÅ£ia Sa a răspuns la diferite întrebări venite din partea credincioÅŸilor, nerăbdători de a-l avea cât mai curând pe părintele promis.

Mai apoi, ÎnaltpreasfinÅ£ia Sa a vizitat parohia din Belfast, care a luat fiinÅ£ă acum un an ÅŸi jumătate de sărbătoarea Intrarea Maicii Domnului în Biserică (21 noiembrie 2007), când a fost săvârÅŸită prima slujbă ortodoxă în limba română pentru cei câÅ£iva români profesori, doctoranzi, studenÅ£i, muncitori aflaÅ£i în oraÅŸ. Aici, ÎnaltpreasfinÅ£ia Sa a fost primit cu deosebită căldură de credincioÅŸii din Biserica Ortodoxă Antiohiană care alături de ortodocÅŸii români din Belfast au dat răspunsurile la Slujba Vecerniei. După vecernie, în semn de dragoste părintească, ÎnaltpreasfinÅ£itul Iosif a săvârÅŸit el însuÅŸi botezul unui prunc al comunităÅ£ii.

Duminică, 15 martie, la Sfânta Liturghie arhierească din Dublin, ÎnaltpreasfinÅ£itul Iosif l-a hirotesit întru ipodiacon pe studentul în teologie Romeo Gămulescu, unul din credincioÅŸii devotaÅ£i care au stat la baza înfiinÅ£ării acestei parohii. După Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare, ale cărei răspunsuri au fost date de Corul Bisericii condus de dl. Lazăr OmetiÅ£ă – întemeietorul ÅŸi dirijorul corului de-a lungul a 6 ani –, ÎnaltpreasfinÅ£itul Mitropolit a rostit un cuvânt de învăÅ£ătură, din care spicuim:

Sărbătoarea Învierii Domnului este însăÅŸi viaÅ£a noastră de creÅŸtini. Prin Botez am scăpat din moarte ÅŸi am recâÅŸtigat raiul, prin Învierea Unuia Născut din Fecioară, prin Învierea din morÅ£i a Fiului lui Dumnezeu întrupat, ÅŸi acesta sigur că nu este un lucru de uitat în viaÅ£a noastră.

Am văzut astăzi că au venit la împărtăÅŸanie foarte mulÅ£i copii. Ieri botezam un copil la Belfast ÅŸi ÅŸtiÅ£i cum este în aceste împrejurări în care trăim noi, trăiÅ£i dumneavoastră în lumea aceasta necunoscută, se întâmplă să vă mai căsătoriÅ£i ÅŸi se nasc copii, nu este Biserică pe rază de sute de km câteodată, dar totuÅŸi chemarea spre Botez este atât de puternică încât ÅŸi cel mai puÅ£in practicant om, aici, în viaÅ£a aceasta, practicant al credinÅ£ei creÅŸtine ÅŸi bineînÅ£eles al Bisericii caută să-ÅŸi boteze copiii, chiar ÅŸi cei care ajung să aibă copii fără să se cunune – ceea ce n’ar trebui să fie printre noi creÅŸtinii pentru că suferă mai apoi copiii, nu pentru că Dumnezeu ar fi rău, nu pentru că Dumnezeu ne-ar pedepsi, departe lucrul acesta, ci pentru că aÅŸa se întâmplă cu orice este fără binecuvântare ÅŸi mai ales cu viaÅ£a noastră, atât de intim legată de Dumnezeu, care este a procrea, a da naÅŸtere, pentru că a da naÅŸtere unui copil ne aseamănă cu Dumnezeu pentru că noi suntem împreună creatori cu Dumnezeu.

… Dar de ce ne botezăm? Tocmai pentru a scăpa de sub păcat, tocmai pentru a lupta împreună cu Hristos ÅŸi a-L lăsa pe Hristos să ia asupra Lui păcatul nostru. Åži care este păcatul nostru când suntem de câteva zile sau abia născuÅ£i? Păcatul îl moÅŸtenim de la Adam ÅŸi Eva… Implacabilă, această moÅŸtenire n’o putem nicicum îndepărta de noi, doar cu o singură condiÅ£ie:

… să credem în Hristos, să-L primim pe Hristos, să trăim în Hristos ÅŸi să murim cu Hristos ÅŸi să devenim astfel nemuritori. Åži cum se petrec acestea? Practica botezului era puÅ£in diferită în Biserica primară – iar noi nu mai Å£inem astăzi întocmai obiceiurile ÅŸi tradiÅ£iile pe carele avea Biserica celor din primele 4, 5, 6 secole… Åži anume, botezul se făcea mai ales la PaÅŸti, dar în nici un caz în Postul Mare, în nici un caz în aceste 40 de zile. De unde avem aceste 40 de zile?… Postul îl avem de la Hristos însuÅŸi: El a postit 40 de zile în deÅŸert. Mai apoi, în Biserică, aceste 40 de zile au fost Å£inute de cei care veneau la Botez, adică cei care se pregăteau de Botez, catehumenii… Åži cine mai postea cu cei care se botezau? - bineînÅ£eles că toată Biserica, ÅŸi naÅŸii ÅŸi părinÅ£ii… Dar noi nu mai facem lucrul acesta…

Spunem la Sfânta Liturghie, înainte de împărtăÅŸanie: „Să ne iubim unii pe alÅ£ii ca într’un gând să mărturisim”. „Unii pe alÅ£ii”, adică toÅ£i cei care suntem în Biserică. Fac preoÅ£ii ceva ce vedeÅ£i ÅŸi voi, ÅŸi este valabil pentru toÅ£i, clerici ÅŸi credincioÅŸi simpli: Spunem unul către altul „Hristos în mijlocul nostru!” ÅŸi ne îmbrăÅ£iÅŸăm. Iar celălalt răspunde „Este ÅŸi va fi!”. De ce spunem lucrul acesta? Pentru că nu putem să stăm la Sfânta Liturghie ÅŸi să avem o supărare unul împotriva altuia. Nu puteam să stăm în Biserică până la jertfă adică până la momentul după Crez dacă cumva avem o supărare împotriva cuiva… Pentru că urmează Sfânta Jertfă ÅŸi nici preotul nici episcopul nici diaconul nici unul dintre credincioÅŸi nu poate să stea la aducerea ofrandei noastre a tuturor, la aducerea jertfei, dacă este supărat pe vreunul din biserică.

Iată deci că sunt gesturi, două lucruri importante, botezul ÅŸi iertarea, pe care putem să le facem mai mult de formă: Botezul, care de fapt ne scoate, ne mântuieÅŸte din moarte ÅŸi apoi, iată, gestul acesta al iertării, pe care îl facem tot pentru a ieÅŸi din acea moarte sufletească care este împietrirea sufletului. Ce alte gesturi de formă mai facem în Biserică? De exemplu mergem să ne spovedim ÅŸi când ne spovedim nu ne spovedim cum trebuie pentru că ne este ruÅŸine de preot, ne este ruÅŸine să spunem păcatele noastre pentru că fiecare dintre noi avem slăbiciuni. ToÅ£i avem slăbiciuni. Nu se poate să trăim aici pe pământ ÅŸi să nu avem slăbiciuni… Însă lucrul acesta se întâmplă sistematic în viaÅ£a noastră după Botez prin Spovedanie ÅŸi ÎmpărtăÅŸanie. Dar noi ÅŸi la spovedanie venim să plinim câteodată un obicei, fie că ne-au spus părinÅ£ii…Dar bine ar fi să trăim ca prieteni ai lui Hristos, ca prieteni ai lui Dumnezeu. Deci iată încă un gest care poate fi mai mult formal. Mai sunt ÅŸi altele, de exemplu rugăciunea pentru morÅ£i, pe care o trecem câteodată foarte uÅŸor; de asemenea ÅŸi rugăciunea pentru bolnavi. Åži Evanghelia de astăzi este tocmai când Hristos vindecă un slăbănog.

Deci iată, iubiÅ£i credincioÅŸi, câteva exemple ce înseamnă să fim creÅŸtini de formă fără să dăm sufletul nostru întreg lui Dumnezeu prin toate gesturile pe care le facem în Biserică. Dar Lui trebuie să-I dăm inima noastră. Åži de câte ori ne rugăm, sau facem ceva în Biserică, sau facem ceva pentru alÅ£ii de ochii lumii, fără să fim cu întreagă inima creÅŸtini, suntem formaliÅŸti, adică exteriori ÅŸi nu interiori. Dar Scriptura spune că Dumnezeu vrea de la noi inima noastră. Adică întotdeauna Hristos ne-a trimis spre inimă, spunând: de acolo ies toate răutăÅ£ile; toate cele rele din inima noastră ies. De aceea noi acolo trebuie să lucrăm, iar postul este ca un drum, ca un timp de pregătire pentru a putea primim mai bine în inima noastră ceea ce Hristos trăieÅŸte împreună cu noi: suferinÅ£ele noastre, moartea noastră, toate le primeÅŸte pe Cruce. Åži pe această Cruce expresivă pe care o aveÅ£i aici în altar, vedeÅ£i pe Hristos cum se înalÅ£ă, cum ia suferinÅ£a noastră asupra Lui ÅŸi ne aÅŸteaptă să-L înÅ£elegem, să-L primim, fără să ne judece, fără să ne pedepsească, ba din contră, Hristos ne primeÅŸte cu bucurie suferind pentru noi ÅŸi mai ales înviind pentru noi.

*

După Sfânta Liturghie a avut loc întâlnirea tinerilor din organizaÅ£ia Nepsis filiala Irlanda cu ÎnaltpreasfinÅ£ia Sa Iosif, care a Å£inut un „cuvânt către tineri”, urmat de întrebări ÅŸi răspunsuri.

Luni dimineaÅ£a a avut loc o ÅŸedinÅ£ă cu clerul Protopopiatului Irlanda, la care au fost prezenÅ£i Pr. Godfrey O’Donnell, Pr. Constantin Uncu, Pr. Raul Simion, Pr. Viorel Hurjui, Pr. Călin Florea ÅŸi diaconul Tudor GhiÅ£ă. Aici s’au discutat aspecte duhovniceÅŸti ale slujirii preoÅ£ilor, aspecte legate de îmbunătăÅ£irea misiunii ortodoxe în insulă ÅŸi de administrarea eficientă a parohiilor.

Seara, ÎnaltpreasfinÅ£ia Sa a ajuns în Cork, unde a săvârÅŸit slujba PavecerniÅ£ei în Honan Chapel, University City Cork. Înaltul ierarh a rămas impresionat de faptul că credincioÅŸii cunoÅŸteau foarte bine cântările acestei frumoase slujbe, lucru ce demonstrează implicarea lor în slujirea Bisericii locale. CredincioÅŸii, la rândul lor, au ascultat cu aviditate cuvântul ÎnaltpreasfinÅ£iei Sale, rostit la sfârÅŸitul slujbei.

A doua zi, la Sfânta Liturghie a Darurilor mai Înainte SfinÅ£ite au participat un mare număr de credincioÅŸi, unii veniÅ£i iarăÅŸi din Dublin. Lucrul a fost posibil ÅŸi pentru că data a coincis cu ziua de prăznuire a Sfântului Patrick, sărbătoarea NaÅ£ională a Irlandei. În cuvântul adresat credincioÅŸilor, ÎnaltpreasfinÅ£ia Sa i-a îndemnat să continue în râvna slujirii sfinte a lui Hristos ÅŸi a semenilor ÅŸi să se implice cât mai mult în lucrarea misionară a Bisericii.

A consemnat un participant