1. Cum să ne rugăm pentru cineva apropiat care s-a mutat la Domnul ?

Doamne-ajută, Părinte! Bunicul meu cel drag, care m-a crescut încă de când m-am născut, a trecut în lumea celor drepți... Eu sunt în America.. Nu am putut pleca acasă.. Åži asta mi-a sfâșiat inima de durere... Plâng mereu și nu-mi găsesc liniștea. O alinare aș avea:am nevoie de o rugăciune pentru cei răposați... Am căutat pe internet, dar nu pot găsi. Dacă se poate să mă ajutați cumva, tare mi-ar prinde bine, să mă rog pentru iubitul meu bunic... Vă mulțumesc. Doamne-ajută, Părinte.

Dumnezeul să-l odihnească pe bunicul Dumneavoastră !

Sunt multe rugăciuni pentru cei adormiți : rugăciunile de la înmormântare, pomenirile, parastasele, rugăciunile noastre personale etc. Dar cea mai mare și mai cuprinzătoare dintre ele rămâne Sfânta Liturghie, unde vii și morții sunt pomeniți împreună întru Împărăția lui Dumnezeu care se deschide tainic la această sfântă și dumnezeiască slujbă. Puneți-l deci pe bunicul dumneavoastră pe pomelnic ori de câte ori mergeți la biserică, și atunci știți că este cuprins în rugăciunea cea mai cuprinzătoare a Bisericii: vii și morți, dimpreună cu toți sfinții și Maica Domnului, în jurul Domnului Hristos.

Dacă vreți, la rugăciunile dumneavoastră de seară și de dimineață adăugați și următoarea rugăciune: "Cela ce prin adâncul înțelepciunii, cu iubirea de oameni toate le chivernisești și cele de folos tuturor le dăruiești, Unule, Ziditorule, odihnește, Doamne, și sufletul robului Tău [NUMELE], că spre Tine nădejdea și-a pus, spre Făcătorul și Ziditorul și Dumnezeul nostru. Amin."

De asemeni, încercați să faceți un parastas la biserică în jurul a 40 de zile de la moartea lui, și apoi din an în an. Dacă nu aveți posibilitatea din cauza depărtării bisericii sau din alte motive binecuvântate, rugați-vă pentru el acasă mai cu dinadinsul în acea zi.

2. Moartea, visele și sensul vieții

Mie mi-a murit logodnicul într-un accident de mașină acum 7 luni și de atunci îl visez în continuu; parcă există o comunicare între noi în sensul că în fiecare vis îmi transmite câte ceva. Ba mai mult, îmi spune că-i este bine acolo unde este și în unele vise îmi spune să nu-l mai chem. Vreau să vă întreb dacă visele astea au vreun sens sau sunt doar niște halucinații, din dorința de a-l avea înapoi? Pentru că durerea pe care a lăsat-o în urmă este  imensă, atât de mare încât am avut momente în care m-am mâniat tare pe Dumnezeu pentru că mi-a luat ce am iubit mai mult și m-a golit, lăsând viața mea fără sens. Au fost momente în care mi-au trecut tot felul de prostii prin cap, și când spun prostii mă refer la sinucidere. Efectiv aveam senzația că nu pot merge mai departe și că vreau să fiu cu el. Åžtiu că toate lucrurile au un sens și că Dumnezeu știe de ce le face, și că nu am dreptul să judec, dar e nedrept să se termine totul așa de tragic. Am nevoie de un sfat, că m-am săturat să aud același lucru "ești tânără trebuie să-ți refaci viața". Aș dori să mă îndrumați pentru că nu vreau să cad în extrema cealaltă, de-a a ajunge să-L reneg pe Dumnezeu și...

O relație, o prietenie, o iubire nu se pierde niciodată... Ci ea va continua în veșnicie (acea veșnicie care e dincolo de timpul nostru tic-tac), unde vom fi toți împreună, și Domnul în mijlocul nostru. Nu-i abandonăm pe cei apropiați care au trecut la Domnul, dar ei s-au dus Sus, la Lumina cea lină și prea-frumoasă, la Iubirea necondiționată, și nu este bine să-i tragem cumva în jos din nou, să-i îndepărtăm cumva de Acolo. Sufletele lor sunt lângă Domnul și Acolo ei mijlocesc pentru noi, tocmai pentru că ne iubesc. Dar nouă ni se cade să continuăm acest timp care ni s-a dat pe pământ, ca să ne îmbogățim și mai mult în Domnul, să ne curățim de neputințele noastre omenești ca să putem fi și mai apropiați de El (și cu cât vom fi mai apropiați de Domnul, cu atât vom fi mai apropiați și de cei dragi și de toți oamenii).

Păstrați deci acest gust și această dulce-amintire a unei relații adevărate și autentice cu logodnicul și prietenul dvs., dar mergeți mai departe în această viață și acest timp, ca să vă faceți tot mai mult un vas ai iubirii de aproapele și de Hristos. Åži, fără grijă, Domnul va pune și va da restul (pe care nu-l știm).

Visele despre care vorbiți sunt normale sau naturale un timp. Se întâmplă asta multor oameni, mai ales în primele 40 de zile. Apoi trebuie să nu mai vreți să trăiți din vise, ci din viața care este în dumneavoastră și în jurul dumneavoastră, viața pe care ne-o pune Dumnezeu în față.

Dacă cereți îndrumare, atunci sfatul meu este să refuzați să doriți aceste vise, fără să lepădați prietenia cea dincolo de timp a logodnicului dumneavoastră, trecut la Domnul. Această atitudine vă va fi de folos atât dumneavoastră, cât și lui; această atitudine vă va îmbogăți sufletește în această viață de la Dumnezeu, ca să puteți fi apoi și mai uniți în veșnicie, cu el și cu Domnul, într-un fel pe care nici nu-l închipuim cu mintea noastră de aici.

Pr. Iulian Nistea