1.Părinte Jacob, uneori simÅ£im că lumea în care trăim este sub semnul întristării. Ce poate face omul de astăzi pentru a-ÅŸi deschide inima către bucurie, ÅŸi pentru a gusta harul lui Dumnezeu?

Întristarea e fiica deznădejdii după cum bucuria e fiica nădejdii. Sfântul Apostol Pavel vorbeÅŸte despre nădejde, care este rod al Duhului. Evanghelia este vestea cea bună, plină de făgăduinÅ£ă ÅŸi a nădejde: cea a iertării păcatelor mai întâi ÅŸi cea a învierii pentru cei care se încred cu desăvârÅŸire în Mântuitorul. Adevăratul creÅŸtin are o nădejde care aÅŸa cum e scris în Epistola către Evrei este « o ancoră sigură ÅŸi tare, care intră întru cele din lăuntrul catapetesmei, unde înainte-mergător pentru noi a intrat Iisus » (Evrei 6, 19-20). Iisus se arată pentru credincios a fi cel care-i umple inima chiar ÅŸi în suferinÅ£ă, ba chiar aÅŸ spune mai cu seamă în suferinÅ£ă ÅŸi în lipsurile vieÅ£ii. Dimpotrivă, cel care iubeÅŸte lumea, căruia i se pare că poate crede în lume, are inima împărÅ£ită ÅŸi nu va putea Å£ine piept ispitelor ÅŸi încercărilor. E chinuit de spaimele unei vieÅ£i zidite pe nisip, trăieÅŸte chinuit de griji ÅŸi se istoveÅŸte într-o viaÅ£ă care îl trădează. Cel care ÅŸi-a pus toată nădejdea în Domnul nu va ocoli suferinÅ£a dar nici nu se va întrista. Va trăi deja o parte din bucuria făgăduită celor care cred, celor care iubesc până la a-ÅŸi da viaÅ£a pentru Hristos ÅŸi pentru Evanghelia Sa. Izvorul bucuriei este aÅŸadar o inimă pe de-a-ntregul dăruită Domnului. Lumea e sub semnul tristeÅ£ii pentru că este întoarsă, cu încurajarea întregii culturi moderne, către căutarea plăcerii, a gloriei ÅŸi avuÅ£iei. În sfârÅŸit, cel care cunoaÅŸte bucuria credinÅ£ei ÅŸi a nădejdii se va face însuÅŸi mărturie. În orice caz, nu vom aduce bucurie oamenilor distrându-i, ci dimpotrivă chemându-i la reculegere ÅŸi la înnoirea inimii.

2. Cum pot creÅŸtinii de astăzi să mărturisească pe Dumnezeu ÅŸi viaÅ£a veÅŸnică în mijlocul acestei lumi care pare surdă ÅŸi oarbă, miÅŸcată de cu totul alte legi decât cele duhovniceÅŸti?

Da, lumea este surdă ÅŸi oarbă pentru Duh, dar nu toÅ£i oamenii sunt astfel, departe de Acesta. O mulÅ£ime aÅŸteaptă să primească revelaÅ£ia adevăratei vieÅ£i. Problema nu este omenirea străină de Evanghelie, ci cei care se numesc creÅŸtini ÅŸi nu au de fapt nimic de comunicat pentru că se întreÅ£in într-o ignoranÅ£ă vinovată a realităÅ£ilor duhovniceÅŸti. E bine să fii credincios prin moÅŸtenire familială sau etnică dar e cu totul insuficient. E bine să crezi în Sfintele Scripturi ÅŸi în mărturia sfinÅ£ilor, e foarte bine să crezi tot ce crede Biserica, dar a crede în ce crede Biserica înseamnă a se converti a face voia lui Dumnezeu. Pornind de la această ascultare faÅ£ă de Hristos se poate clădi viaÅ£a noastră în Biserică, locul prin excelenÅ£ă al Duhului. Cred sincer că mulÅ£i sunt cei care, într-o clipă a vieÅ£ii lor, au trăit ceva cu adevărat frumos ÅŸi fericit pe care nu ar fi în stare să-l descrie, pe care nici nu trebuie să încerce să-l explice, dar care îi Å£ine totuÅŸi vii în nădejdea ÅŸi dorinÅ£a de Dumnezeu. A Å£ine ochii inimii către Domnul în orice loc ÅŸi în orice împrejurare, cu răbdare ÅŸi fără agitaÅ£ie, iată mărturia pe care trebuie să o dăm mai întâi, iar celelalte se vor adăuga nouă.

3. Marile sărbători ne fac să gustăm pacea ÅŸi bucuria prin harul lui Dumnezeu. Cum putem să facem să dureze această bucurie în sufletele noastre ÅŸi să nu se risipească odată cu trecerea sărbătorii?

Nu trebuie să confundăm bucuria ÅŸi pacea făgăduite de Domnul cu emoÅ£iile trecătoare care nu sunt decât stări sufleteÅŸti ce Å£in de psihologie. Nu avem ce să "facem să dureze". Trebuie mai degrabă să renunÅ£ăm la tot ÅŸi mai presus de toate la sine, din smerită ascultare zilnică de Domnul Iisus care ne arată prin Duhul exact ceea ce trebuie să facem sau să nu facem dacă vrem "să păzim cuvântul Lui". Să nu ne facem iluzii. Iubirea pentru Domnul se arată în fapte de ascultare ÅŸi renunÅ£are, într-o stare de lăsare în voia Sa cea sfântă. Calea lui Hristos nu e una de confort ÅŸi plăcere, ci una de adevăr. Să iubim adevărul, să-l plinim, să iubim iubirea adevărată, iar bucuria ÅŸi pacea Duhului vor fi cu noi.

4. Dorul după Dumnezeu poate răni mult când cei din jur nu sunt în acelaÅŸi duh; cum putem trăi această realitate fără să deznădăjduim ÅŸi rămânând în lume?

A trăi în lume e mereu un izvor de conflicte ÅŸi de tot soiul de greutăÅ£i, ÅŸi aceasta nu e lucru de mirare pentru nici un ucenic al lui Hristos. Hristos ne-a prevenit: "vă vor urî, vă vor prigoni", "sluga nu e mai mare decât stăpânul" "dar bucuraÅ£i-vă ÅŸi vă veseliÅ£i că plata voastră multă este în ceruri". Cu toate acestea oamenii din lume au uneori multe motive să fie supăraÅ£i pe noi, mai cu seamă din cauza pretenÅ£iilor noastre deÅŸarte, ÅŸi a faptelor noastre sărace "când sarea lumii s-a stricat ÅŸi nu mai e bună de nimic, se aruncă". Dacă lumea este ostilă, e mai degrabă din cauză că noi suntem căldicei ÅŸi fără gust. Desigur, adevăratul credincios are o adevărată cunoaÅŸtere după cum este ÅŸi sfânt, dar uităm că "această comoară o purtăm în vase de lut". Ah, dacă am fi smeriÅ£i, fără nici o îndoială Slava lui Dumnezeu ar străluci în ochii oamenilor care atunci ne-ar ierta multe. Acum însă timpul Bisericii, cel în care ne găsim, este neapărat un timp de conflict cu lumea. Să ne îngrijim deci înainte de toate să fim cu Hristos, cu Biserica, prin urmare să nu fim din lume, să nu împărtăÅŸim duhul, gusturile, ideile, credinÅ£ele, felul de a trăi al lumii. Pentru că trebuie să spunem, creÅŸtinii noÅŸtri au adesea un picior în lume, ÅŸi mai mult decât atât, ÅŸi unul, – uneori nici măcar –, în Biserică. Mereu rămâne aceeaÅŸi problemă: inima împărÅ£ită. De aici singura soluÅ£ie: întoarcerea, pocăinÅ£a, încrederea, ascultarea zilnică a cuvântului lui Dumnezeu, rugăciunea de zi cu zi... Åži mai întâi o viaÅ£ă în trezvie, în special a privirii. Cum am putea să avem o legătură strânsă cu Dumnezeu dacă cultivăm distracÅ£ia? Åži ce sunt televiziunea ÅŸi jocurile video dacă nu o enormă uzină de distracÅ£ii? Să fim serioÅŸi cu Dumnezeu ÅŸi oamenii vor începe să ne ia în serios. În sfârÅŸit, să păstrăm mereu în lupta pe care o ducem acest cuvânt al Stăpânului ÅŸi Domnului Iisus: "nu vă temeÅ£i, Eu am biruit lumea". A Lui să fie slava în vecii vecilor. Amin.