În toamna anului 1928, Élisabeth ia o hotărâre : părăseÅŸte oraÅŸul ei natal pentru a-ÅŸi continua studiile de teologie la Paris, pe bulevardul Arago. Cei trei colegi ortodocÅŸi de la facultatea din Strasbourg i-au dat adresa unui preot, francez de origine, care putea să o familiarizeze pe tânăra luterană cu biserica ortodoxă într-un mod potrivit cu sensibilitatea fetei. Este vorba de părintele Lev Gillet, un călugăr benedictin venit la Ortodoxie prin intermediul bisericii uniate. Liselotte îi trimite o scrisoare în care se prezintă pe sine ca fiind o studentă dornică să cunoască mai bine Biserica ortodoxă, ÅŸi îl invită să o viziteze în căminul de fete unde locuia.

Întâlnirea cu părintele Lev Gillet este hotărâtoare. Élisabeth descoperă în părintele un om care împărtăÅŸeÅŸte uimirea ei faÅ£ă de spiritualitatea ÅŸi teologia rusă, dar care în acelaÅŸi timp rămâne profund ancorat într-o gândire riguroasă de tip occidental. Părintele Lev Gillet este un pionier al Ortodoxiei franceze : cu o mână de tineri provenind din diaspora rusă, pune pe piciore o mică parohie ortodoxă unde se liturghiseÅŸte pentru întâia oară în limba franceză.

Marea sa deschidere de spirit, precum ÅŸi inteligenÅ£a deosebit de vie, îl predispun să îi fie lui Élisabeth prieten ÅŸi sfâtuitor. Părintele Lev o invită la slujbele smeritei comunităÅ£i, găzduită de sediul AsociaÅ£iei CreÅŸtine a StudenÅ£ilor RuÅŸi.

Liselotte descoperă aici o comunitate vie, apostolică, care încearcă să trăiască în duhul Evangheliei. Îi cunoaÅŸte cu această ocazie pe Paul Evdokimov, Vladimir Lossky ÅŸi Evgraf Kovalevsky, tineri filosofi ruÅŸi, care meditează asupra credinÅ£ei lor ÅŸi asupra sensului exilului în care trăiesc. Ultimii doi sunt membrii fondatori ai frăÅ£iei Sfântul Fotie, o grupare al cărei obiectiv era naÅŸterea unei Ortodoxii franceze, mai ales prin redescoperirea pe târâmul francez a temeliilor comune CreÅŸtinătăÅ£ii dinainte de schismă.

De-a lungul anului petrecut la Paris, Liselotte merge la mica parohie ortodoxă, unde este primită călduros de către comunitatea rusă, precum ÅŸi la dominicanii de pe strada Glacière ÅŸi la templul protestant. Louis Boyer, colegul ei de la facultatea protestantă – care avea să devină mai apoi un teolog catolic de renume –, o însoÅ£eÅŸte în căutările ei duhovniceÅŸti.

Studenta are ocazia de a intra în grupul efervescent al intelectualilor creÅŸtini ai vremii, care se remarcă prin întâlnirea dintre teologii proveniÅ£i din intelligentia rusă ÅŸi filosofii occidentali. Élisabeth se pătrunde de duhul teologiei ortodoxe cu precădere în cadrul reuninilor de la Clamart, organizate de către filosoful religios Nicolas Berdiaev, sau la salonul franco-rus – loc privilegiat al întâlnirilor culturale ÅŸi religioase.

La sfârÅŸitul acestui an de studii, atât de bogat în întâlniri hotărâtoare, tânăra ia o hotărâre clară: doreÅŸte să intre în comuniune cu Biserica ortodoxă, pe care o vede ca fiind „Biserica Mamă, cea în care se pot regăsi toÅ£i oamenii, recunoscându-se unii pe alÅ£ii fără să-ÅŸi piardă propriul talant” ÅŸi în care spune că descoperă „un catolicism evanghelic plin de respect faÅ£ă de libertatea umană.” (1)

Olga Lossky
(traducere din limba franceză de Ioana Căpităneanu)

Nota

1. « Élisabeth Behr-Sigel » mărturisiri reunite de Catherine Aubé-Élie, « Mari mărturisitori, UDC n°137, 2003, p. 32.