Ziua a debutat cu un scurt istoric, părintele Marius și o parte din credincioși povestind cum a luat naștere parohia din cantonul Neuchâtel şi evocând râvna cu care românii au luptat împreună cu părintele pentru a obține biserica actuală, un vechi lăcaș de cult protestant. După citirea Paraclisului Sfântului Nectarie (ocrotitorul parohiei) a urmat masa de prânz, oferită cu dărnicie și dragoste de doamnele din parohie. Apoi, în curtea bisericii, Preasfințitul Părinte Marc ne‑a îndemnat să îi adresăm întrebări. Dialogul s‑a purtat atât în limba română, cât și în limba franceză, la întâlnire fiind prezenți și creștini ortodocși elvețieni francofoni.

Într‑unul din răspunsurile sale, Preasfințitul Marc ne‑a atras atenția că, deși ştim că acțiunea Duhului Sfânt se manifestă pe deplin în Biserica Ortodoxă, nu cunoaștem limitele acțiunii Sale. Orice are limite este uman, însă Dumnezeu este infinit și are o dragoste infinită pentru oameni, astfel încât nu putem şti dinainte cine se mântuiește și cine nu. Apoi, într‑un alt răspuns, ierarhul ne‑a atras atenția cu privire la pericolul dispozitivelor electronice în rândul celor mici, deoarece a‑i da unui copil un telefon conectat la internet echivalează cu a‑i da un drog care îl va face dependent. Deși tehnica poate fi utilă, este un pericol foarte mare în rândul copiilor, care nu au încă discernământ. Şi nu în ultimul rând, Preasfinția Sa ne‑a încurajat să nu avem frică în lupta cu gândurile și să nu credem că orice gând care ne trece prin cap ne aparține. Toate gândurile urâte și întunecate trebuie „bombardate” cu numele Domnului nostru Iisus Hristos: „Doamne Iisuse Hristoase, miluiește‑mă”; și astfel vor fi anihilate.

Dialogul cu Preasfințitul Marc nu poate fi cuprins în cuvinte, deoarece prezența unei persoane poate fi doar trăită. Modul în care a reușit să alterneze subiectele serioase și profunde cu momente de destindere și relaxare ne duce cu mintea la Avva Antonie, care uneori își făcea ucenicii să râdă, căci aşa cum arcul întins prea tare se poate rupe, tot așa și firea umană îşi are limitele ei. În a doua parte a zilei am pornit să vizităm cheile râului Areuse, o zonă spectaculoasă, unde stâncile înalte înghesuie apa curgătoare, forțându‑o să se învolbureze. A fost o plimbare ușoară, de câteva ore, în care am avut timp să discutăm între noi și să vorbim mai pe îndelete atât cu Preasfințitul Marc, cât și cu părintele Marius. Din fericire am avut cu noi o dronă, cu ajutorul căreia am putut face fotografii de grup de la înălțime, fotografii care vor rămâne mărturie a acestui eveniment duhovnicesc.

„Nepsis Elveția”