G. Te-ai împărtăÅŸit azi la Sfânta Liturghie ÅŸi acum fumezi. AÅŸa ceva nu se face. Nu poÅ£i să te împărtăÅŸeÅŸti pentru că fumezi.

D. Nu ÅŸtiu... Duhovnicul meu mi-a dat binecuvântare să mă împărtăÅŸesc.

G. Nu, nu poÅ£i să te împărtăÅŸeÅŸti, nu e ortodox ceea ce faci!

DiscuÅ£ia se încinge. Atunci soseÅŸte părintele Jacob.

D. Părinte, nu-i aÅŸa că mi-aÅ£i dat binecuvântare să mă împărtăÅŸesc? George mi-a spus că nu puteam să mă împărtăÅŸesc pentru că încă mai fumez.

A. J. Da, Å£i-am spus că poÅ£i să te împărtăÅŸeÅŸti.

George protestează: Nu e ortodox!

A. J. Cine eÅŸti tu să poÅ£i afirma acest lucru? E grav!

G. Un fumător nu se poate împărtăÅŸi. E canonul Bisericii.

A. J. Care canon? Cine l-a dat? Un sinod al Bisericii? Cine eÅŸti tu pentru a te crede judecător ÅŸi a-l învinovăÅ£i pe fratele tău ÅŸi pe duhovnicul lui?

Da, ÅŸtiu că opinia ta e aceeaÅŸi ca ÅŸi a unor duhovnici, dar asta nu-Å£i dă dreptul să-i judeci pe alÅ£ii.

Părerea mea e că fumatul e un obicei rău, un viciu. Dar ceea ce mă preocupă pe mine e să găsesc cel mai potrivit tratament pentru vindecarea acestui viciu. Câteodată poate fi folositor să-l Å£ii departe pe fumător de împărtăÅŸanie în speranÅ£a că astfel îl vei face să se îndrepte. Dar cred că adesea e necesar să începi cu mila, mai ales în ceea ce priveÅŸte împărtăÅŸania.

G. Nu, pentru a te împărtăÅŸi trebuie mai întâi să te îndrepÅ£i.

A. J. Exact pe baza acestei idei, aplicată fără dreaptă socotinÅ£ă, descurajăm o mulÅ£ime de credincioÅŸi să se apropie de Hristos. Îi convingem că mai întâi trebuie să fie curaÅ£i, ca să nu zicem perfecÅ£i. Dar cum să se curăÅ£ească? Oamenii au deja o viaÅ£ă foarte grea ÅŸi o adâncă conÅŸtiinÅ£ă a nevredniciei lor, au înainte de toate nevoie să fie mângâiaÅ£i ÅŸi încurajaÅ£i. De care creÅŸtinism, de care ortodoxie vrem noi să dăm mărturie? La care Evanghelie ne raportăm? Acest accent pus pe regulă nu-i dă oare Bisericii o înfăÅ£iÅŸare de sinagogă? Nu a venit Domnul Hristos pentru cei necuraÅ£i ÅŸi păcătoÅŸi? N-a arătat-o El atât de minunat intrând în casa lui Zaheu sau vindecând bolnavii ÅŸi neputincioÅŸii? I-a cerut El lui Zaheu să-ÅŸi schimbe viaÅ£a înainte de a intra în casa lui? Nu, El a intrat mai întâi în casa acestuia atunci când Zaheu era un mare păcătos ÅŸi acest lucru i-a scandalizat foarte tare pe cei drepÅ£i. Atunci, ÅŸi numai atunci, Zaheu, cu inima răvăÅŸită, a putut să-ÅŸi schimbe viaÅ£a. În acelaÅŸi fel, slăbănogului de la scăldătoare Iisus nu i-a spus mai întâi: „de acum să nu mai păcătuieÅŸti”, ci doar mai târziu, după ce l-a vindecat, i-a spus lucrul acesta. Ne împărtăÅŸim pentru a fi vindecaÅ£i de bolile noastre duhovniceÅŸti ÅŸi pentru a fi curăÅ£iÅ£i de păcate. Toată Sfânta Liturghie o mărturiseÅŸte. În chiar momentul împărtăÅŸaniei, preotul spune aceste cuvinte: „se împărtăÅŸeÅŸte robul lui Dumnezeu (numele) cu Cinstitul ÅŸi Sfântul Trup ÅŸi Sânge al Domnului ÅŸi Dumnezeului ÅŸi Mântuitorului nostru Iisus Hristos spre iertarea păcatelor lui ÅŸi spre viaÅ£a de veci.” Åži apoi „iată s-a atins de buzele tale ÅŸi va ÅŸterge fărădelegile tale ÅŸi de păcatele tale te va curăÅ£i.” Toate acestea nu vor deloc să spună că nu trebuie să luptăm împotriva păcatelor ÅŸi obiceiurilor rele care duc la păcat. Numai că harul ÅŸi lupta merg mână în mână.

Åžtii tu cine e Damian? Åžtii cum s-a pocăit el? În ciuda îndreptării inimii sale, el nu e încă perfect, desigur, încă mai are obiceiuri rele ÅŸi multe lucruri de îndreptat în felul lui de viaÅ£ă. Dar cum să reuÅŸească acest lucru dacă e lăsat singur, dacă nu păstrează o legătură strânsă cu Domnul Hristos? Trebuie să acordăm timp Harului. Legea morală e adesea prea neputincioasă pentru a schimba singură inima omului. Mult mai eficientă ÅŸi lucrătoare se dovedeÅŸte a fi experienÅ£a milei ÅŸi dragostei lui Hristos.

Să încetăm să-i descurajăm pe oameni cu cerinÅ£ele noastre inumane ÅŸi ipocrite care sunt adesea, în bună parte, convenÅ£ii sociale ÅŸi culturale. Astfel, anumite culturi sunt foarte severe în ceea ce priveÅŸte tutunul, dar tolerează alcoolul. Dar în alte culturi e invers. Nu e vorba aici de a fi laxist în ceea ce priveÅŸte tutunul, ci pur ÅŸi simplu de a recurge la pedagogia Evangheliei. Pe de altă parte, cine suntem noi pentru a-i împovăra pe oameni cu sarcini anevoie de purtat, sarcini pe care nu le atingem nici măcar cu un deget? Acest fiu al Bisericii, care s-a pocăit în lacrimi, trebuia să fie el îndepărtat de Trupul lui Hristos, de hrana cea cerească pentru simplul motiv că încă e un om slab care poate greÅŸi? Care din noi nu e aÅŸa în ceea ce priveÅŸte lucruri mult mai grave decât tutunul? Iată, judecarea fratelui pe care tu ai făcut-o e infinit mai gravă decât Å£igara la care el nu poate încă să renunÅ£e. El ÅŸtie că trebuie să se îndrepteze ÅŸi se pare că-ÅŸi doreÅŸte acest lucru din toată inima. Dar tu, tu ce-Å£i doreÅŸti? „Trebuia însă să ne veselim ÅŸi să ne bucurăm, căci fratele tău acesta mort era ÅŸi a înviat, pierdut era ÅŸi s-a aflat.” (Luca 15, 32)