Adaugat la: 1 Septembrie 2010 Ora: 15:14

Amintiri dintr-o vacanţă mult-aşteptată - tabăra MOREOM Tismana

Un zgomot de motor ce se opreşte, o uşă ce se deschide către un „tărâm” ce promite multe zâmbete şi râsete, o pereche de ochi ce dorea să soarbă cât mai mult din frumuseţile unui loc pe care în sfârşit l-a revăzut, o inimă ce bate cu nesaţ la gândul mormanului de întâmplări şi de amintiri ce vor urma, o urare de „Bun-venit!”, emoţia regăsirii unor chipuri pe care le credeam pierdute, o numărătoare inversă ce a ajuns la final.

Amintiri dintr-o vacanţă mult-aşteptată - tabăra MOREOM Tismana

Fără să conştientizez, şi aproape independent de mine, tabăra ortodoxă de la Tismana a devenit un element indispensabil din fiecare vară, pe care o aştept cu atâta bucurie şi nerăbdare. Timp de cinci ani am gustat din plăcerea de a convieţui, de a mă juca, de a împărţi atâtea experienţe şi amintiri împreună cu cei din tabăra de la Tismana, de a construi prietenii în fiecare an, de a plânge de fericire în clipa revederii şi parcă de la an la an emoţia regăsirii mă cuprinde din ce în ce mai mult şi îmi face inima să bată şi mai tare.

Şi iată că şi în această vară tabăra a unit vechi prietenii şi a creat legături noi, a dat naştere la multe zâmbete, a devenit ca în fiecare an o parte din vara fiecăruia dintre noi. Animatorii ne-au primit în braţele lor cu multă căldură şi înţelegere, cu multe promisiuni către noi aventuri şi către distracţie şi joc, şi-au construit cu grijă drum către inimile noastre şi s-au cuibărit acolo, ajutându-ne să construim grămada mare de amintiri la care cu toţii am visat încă de când s-a terminat tabăra precedentă. Noi am împărtăşit bucuria revederii, emoţia de a călca din nou pe aceeaşi iarbă verde, clipele când inima bătea din ce in ce mai tare la gândul redescoperirii chipurilor vechi, dar şi pentru a accepta chipurile mai noi.

De-a lungul a zece zile am lucrat împreună, ne-am încurajat unii pe alţii, am construit o grămadă de vise, de speranţe, de amintiri. Grămadă ce a crescut tot mai mult cu fiecare zâmbet, cu fiecare moment de exaltare atunci când ne vedeam evoluţia la ateliere, cu fiecare glumă bună, cu fiecare joc ce ne stârnea râsul, cu o drumeţie pe munte şi o ploaie de vară care ne-a speriat şi ne-a rătăcit, dar totodată a devenit una dintre cele mai deosebite şi mai preţioase momente din tabără. S-a înălţat din ce în ce mai mult cu o plimbare cu vaporul pe Dunăre, cu respiraţii tăiate de grandoarea peisajelor, cu o vizită la mănăstire, cu fiecare rugăciune spusă, cu o bătaie cu apă după care avem să tânjim încă un an de acum încolo, cu emoţia competiţiilor sportive. Însă momentul în care a atins norii a fost atunci când focul de tabără s-a înălţat din ce în ce mai mult deasupra capetelor noastre, când inimile băteau în ritmul melodiilor cântate la chitară, când feţele ne erau încoronate de zâmbete melancolice, când eram din nou conştienţi că aceasta avea să fie printre ultimele amintiri construite împreună în tabăra de la Tismana.

Căci cu toţii ştiam că această gramadă la care fiecare dintre noi a contribuit cu ceva, avea să se termine cu multe lacrimi, cu multe îmbrăţisări, cu mulţi „De ce s-a scurs timpul aşa de repede printre degete? De ce nu mai putem sta încă o zi? De ce nu a durat tabăra mai mult?”, cu multe urări de rămas-bun, cu speranţa revederii, cu încercări neputincioase de a face timpul să stea în loc şi de a mai căpăta încă o oră, încă o zi... Şi asta pentru că absolut toţi conştientizam acum că, odată urcaţi în maşinile ce aveau să ne ducă înapoi acasă, odată ce aveam să părăsim aceleaşi porţi pe care am intrat încrezători şi zâmbitori, aveam să reintrăm în banal, în cotidian, aveam să pierdem magia acelui loc, a celor ce ne-au înconjurat şi ne-au fost alături...

Am părăsit acel loc cu diplome în mână, cu lacrimi în ochi, cu obraji arzând de speranţa ca şi anul viitor tabăra de la Tismana va ocupa locul nelipsit din vara fiecăruia dintre noi, cu visul că bucuria revederii ne va cuprinde din nou pe toţi în foişor, că animatorii atât de iubitori şi de grijulii ne vor aduce iar zâmbetul pe buze cu organizarea unei noi ediţii a taberei.

Şi iată că numărătoarea inversă a început din nou, şi vă rog... vă rog să o faceţi să se oprească iar, ca în fiecare an, în braţele taberei la care toţi visăm atât de mult.

Ioana Săvulete (participant, 14 ani), Craiova

Amintiri dintr-o vacanţă mult-aşteptată - tabăra MOREOM Tismana

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni

Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni

Departamentul pentru rom창nii de pretutindeni