Adaugat la: 1 Decembrie 2020 Ora: 15:14

Cuvânt pastoral la Nașterea Domnului

(Fragment din Scrisoarea Pastorală la Nașterea Domnului pentru anul 2019)

După rânduiala Bisericii noastre dreptslăvitoare, Una și Sfântă, în fiecare an, pe 25 decembrie, ne bucurăm de Nașterea Fiului lui Dumnezeu din Fecioara Maria și de împlinirea profeției făcută de prorocul Isaia: „Căci Prunc S‑a născut nouă, un Fiu S‑a dat nouă, a cărui stăpânire e pe umărul Lui și se cheamă numele Lui: Înger de mare sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn al păcii, Părinte al veacului ce va să fie.”(Isaia 9, 5‑6).

Este foarte important să cântărim cu multă atenție fiecare expresie a acestei profeții și a stihirei din slujba Utreniei, pe care am amintit‑o mai sus. „Prunc S‑a născut nouă, Fiu S‑a dat nouă, prunc tânăr din frământătura lui Adam S‑a născut Fiul și S‑a dat credin-cioșilor.” Din aceste expresii înțelegem că Hristos Domnul este Darul făcut nouă, oamenilor, de către Dumnezeu Tatăl.

Dumnezeu Se dăruiește omului în continuu, pentru ca omul să se bucure de prezența Lui și să trăiască pururea în comuniune cu El. Tot ce a creat Dumnezeu a creat pentru om. Cerul, pământul cu toate ale sale, plante şi animale, toate au fost create pentru ca noi, oamenii, contemplându‑L pe Dumnezeu și toate cele create de El, să ajungem să‑L cunoaștem pe Dumnezeu și prin Harul Lui să ajungem la asemănarea cu El.

Omul este singura creatură pe care Dumnezeu nu a făcut‑o doar cu cuvântul, ci a creat‑o prin lucrarea Cuvântului. Citim în Cartea Facerii că Dumnezeu, în ziua a șasea a creației, „a luat țărână din pământ, a făcut pe om și a suflat în fața lui suflare de viață și s‑a făcut omul ființă vie” (Facere 2, 7).

Sfântul Grigorie de Nisa, comentând acest verset al Sfintei Scripturi, trage concluzia că, de fapt, omul este nimic, fiind modelat din mocirlă, dar, cu toate acestea, își dă seama că omul este mare. Ascultați ce zice: „Domnul a luat noroi din pământ și l‑a modelat pe om. Din această expresie înțelegem două lucruri: că omul este nimic și că omul este mare. Este nimic și demn de nimic, dacă privești la natura sa, dar dacă te uiți la măreția cu care a fost cinstit, omul este mare.”1.

Venirea în lume a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, prin nașterea Sa din Fecioara Maria, s‑a făcut pentru ca omul, văzându‑L pe Creatorul său şi gustând din dragostea Lui nemărginită pentru om, să ajungă să înțeleagă motivul pentru care a fost creat și voința lui Dumnezeu, experimentând deja moartea, ca o consecință a rupturii de Dumnezeu prin săvârșirea păcatului. „Căci Tu ai iubit lumea Ta atât de mult, încât pe Unul‑Născut Fiul Tău L‑ai dat, ca tot cel ce crede într‑Însul să nu piară, ci să aibă viață veșnică.”

De fapt, Dumnezeu Tatăl ni‑L dăruiește pe Fiul pentru ca, mărturisindu‑L pe Fiul și crezând în El, să ni‑L facă nouă cunoscut pe Tatăl Însuși, iar astfel, noi, ajungând la cunoaștere și săvârșind faptele credinței, să moștenim Împărăția Cerurilor.

Novațian remarcă faptul că profetul Isaia Îl numește pe Hristos „înger de mare sfat”. În Vechiul Testament, rolul principal al îngerilor a fost acela de fi mesageri și de a releva oamenilor voința lui Dumnezeu. Să ascultăm ce zice el: „Lui Hristos i se dă și nume de înger, de când S‑a făcut Înger de mare sfat. Prin urmare, El dezvăluie intimitatea Tatălui, după cum spune Evanghelistul Ioan: «Pe Dumnezeu nimeni nu L‑a văzut vreodată; Fiul cel Unul Născut, care este în sânul Tatălui, Acela L‑a făcut cunoscut.»(Ioan 1, 18).”2.

Dumnezeu, prin voia Lui, ca expresie a iubirii Sale și ca manifestare a libertății Lui neîngrădite, ne‑a adus dintru neființă la ființă. Omul rămâne „mare” și își păstrează valoarea umană și frumusețea duhovnicească doar în măsura în care trăiește în Hristos și cu Hristos, în măsura în care‑L primește în dar pe Hristos, dar și în măsura în care I se dăruiește lui Hristos și semenilor. Auzim la fiecare slujbă îndemnul slujitorului altarului: „Pe noi înșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm!”.

Părintele Dumitru Staniloae explică foarte frumos cum Hristos Domnul devine un dar suprem pentru om: „Ființa noastră devine în Hristos darul culminant al lui Dumnezeu, pentru că Îl are ca ipostas pe Dumnezeu Cuvântul Însuși. Prin omul Hristos, Fiul lui Dumnezeu Însuși Se oferă semenilor Săi, ca dar culminant al lui Dumnezeu, ducând la împlinirea supremă această destinație a urmașilor lui Adam. Dumnezeu Însuși se coboară la rolul de dar uman al lui Dumnezeu către credincioșii săi şi se face subiect uman, dăruit în mod desăvârșit semenilor Săi. Dumnezeu Însuși ia formă de dar care se dăruiește credincioșilor cu infinitatea iubirii Sale în chip uman, apropiat nouă la maximum. Dăruitorul suprem Însuși devine darul către noi în formă umană. Orice persoană se poate dărui la nesfârșit, într‑o continuă noutate... – totuși, nu într‑o plenitudine continuă. Fiul lui Dumnezeu, făcându‑se om, devine persoana umană care ni se dăruiește dintr‑o maximă intimitate cu plenitudinea Sa, în mod continuu, în mod neștirbit. Dacă nu putem primi această plenitudine în mod constant, aceasta se datorează neputinței noastre de a o primi mereu în infinitatea ei. Dar, cu toată această neputință a noastră, noi simțim continuu în Hristos o iubire fără scădere, fără pată, fără lipsuri.”3.

Din păcate, mulți dintre noi, în ziua de azi, am uitat să mai dăruim, învolburați fiind de grijile lumești, de dorința noastră de confort și de multe ori din cauza egoismului și a zgârceniei, care ne caracterizează din ce în ce mai mult. Chiar dacă teoretic dorim să ne dăruim lui Hristos, în mod practic nu o facem. Și nu putem să o facem, atâta vreme cât nu ne dăruim semenilor noștri, din lipsă de adâncă smerenie, jertfă și iubire.

Am auzit mai sus citindu‑se din gândurile pline de înțelepciune ale părintelui Dumitru Staniloae. „Dumnezeu Însuși coboară la rolul de dar uman al lui Dumnezeu la credincioșii Săi.” Luând exemplul dat de Hristos Dumnezeu, darul aducător de bucurie și de viață nu trebuie să fie unul material – și nici măcar un lucru anume. Chiar dacă suntem învățați să dăruim lucruri cu diferite prilejuri, zile de naștere, zile onomastice sau la diverse alte aniversări, nu darul material trebuie să fie important, nu pe acela trebuie să‑l așteptăm, ci, dincolo de darul material, trebuie să‑l vedem și să‑l descoperim pe dăruitor. Darul material nu are nicio valoare atât timp cât dăruitorul nu se dăruiește mai întâi pe sine însuși, întocmai cum darul nu este pus în valoare dacă cel ce primește darul nu‑și deschide inima pentru a‑l primi într‑însa pe dăruitor; și nici dacă, la rândul lui, nu se dăruiește dăruitorului. Dăruirea trebuie să fie reciprocă.

Vă îndemn părintește, acum, când S‑a născut nouă Prunc tânăr, Dumnezeu tare, care ține cârmuirea făpturii, să vă dăruiți duhovnicește unul altuia, să vă jertfiți unul pentru altul având dragoste curată, pentru a pregusta încă din clipa aceasta dulceața Harului care se revarsă asupra făpturii din darul lui Dumnezeu, „aducându‑vă aminte de cuvintele Domnului Iisus, căci El a zis: «Mai fericit este a da decât a lua.»” (Fapte 20, 35); dar și de faptul că atunci „când primești ți se umplu mâinile, în timp ce atunci când dăruiești ţi se umple sufletul. Când asuzi pentru celălalt, trupul obosește, dar sufletul tău se odihnește. Viața înseamnă dăruire!”4

Vă doresc tuturor Sărbători fericite și un An Nou binecuvântat!
La mulţi ani!

Al vostru către Hristos‑Domnul rugător,

† Episcopul Timotei

Note:


1. Grigorio de Nisa, Sermon sobre la creacion del hombre, 2, 2.
2. Novaciono, La Trinidad 18, 108.
3. Pr. Dumitru Stăniloae, „Creația ca dar și Tainele Bisericii”în rev. Ortodoxia, 1976, nr. 1, p. 12.
4. Arhimandrit Vasilios Bacoianis, Căsătoria, Editura Tabor, Bucureşti, 2010, p. 9.
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni

Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni

Departamentul pentru rom창nii de pretutindeni