Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale si Meridionale
Revista de spiritualitate ortodoxa si informare - www.apostolia.eu
De unde am învățat noi despre Dumnezeu, de unde am învățat despre întreaga lume, de unde am învățat despre noi înșine lucruri adevărate și neîndoielnice? Cine ne‑a învățat toate acestea, dacă nu Duhul Sfânt? Prin învățătura lui am cunoscut că Dumnezeu este Cel ce este cu adevărat. Cel ce este întotdeauna. Cel ce este statornic și neschimbător, căci El nu a luat ființă din neant și nu se duce în neant.
(...) Inteligența supremă, binele cel mai înalt, natura mai mult decât vie și mai mult decât divină, care nu admite absolut nicio contradicție, nu poartă nicidecum în ea bunătatea ca pe o însușire, ci ca pe însăși esența ei. De aceea tot ce putem concepe ca fiind bun se află în ea. (...) Viața este de asemenea în ea sau, mai bine zis, ea însăși este viața.
Sf. Grigorie Palama, „Filocalia”, 150 de capete
Inteligența este prezentă pretutindeni în natură și în univers sub o infinitate de forme. Toate fenomenele fizice, chimice, biologice, astronomice etc. sunt determinate de legi atât de precise, încât pot fi de multe ori exprimate prin formule matematice. Vedem aici dovada incontestabilă a unei inteligențe active și atotștiutoare, integrată în toate formele de existență din univers, de la particulele subatomice până la galaxii, de la bacterii până la ființele omenești.
Omul din societățile primitive a presimțit în mod intuitiv că îndărătul tuturor fenomenelor și formelor de existență vizibile se ascunde o inteligență nevăzută și supranaturală, care comandă toate legile universului și ale ființelor vii. Aceste credințe arhaice într‑un suflet inteligent, prezent pretutindeni în natură, poartă denumirea de animism. Prin urmare, pentru omul din societățile primitive, „faptele materiale nu sunt decât expresia a ceea ce se petrece în planul influențelor invizibile și al forțelor supranaturale” (Lucien Lévy‑Bruhl, Supranaturalul și natura în mentalitatea primitivă).
Știința modernă confirmă intuiția omului primitiv, căci, oricare ar fi obiectul ei de studiu – celula, atomul, sistemul solar, trupul omenesc etc. –, ştiinţa descoperă pretutindeni dovezile unei inteligențe universale care precede și depășește ad infinitum inteligența omului și care a prevăzut în planul ei apariția vieții și a conștiinței omenești. Aceasta este concluzia la care a ajuns fizicianul australian Paul Davies, în cartea sa intitulată Duhul lui Dumnezeu: „Armonia aparent desăvârșită a legilor naturii, necesară evoluției vieții conștiente, implică deci în mod clar faptul că Dumnezeu a conceput universul pentru a permite unei astfel de vieți și unei astfel de conștiințe să vadă lumina zilei. Asta ar însemna că propria noastră existență în univers este un element central al planului dumnezeiesc.”
Având în vedere dovezile științifice referitoare la existența unei inteligențe supreme care comandă și determină toate fenomenele din univers, biologul american Francis S. Collins consideră, în cartea sa De la genetică la Dumnezeu, că „între toate viziunile posibile ale lumii, ateismul se află pe primul loc al iraționalității”.
Denigrând credința creștină și negând existența lui Dumnezeu, ateii și materialiștii se răzvrătesc împotriva unei idei abstracte pe care o numesc Dumnezeu și nu pot dăuna câtuși de puțin ființei reale a lui Dumnezeu, care se manifestă prin Duhul Sfânt pretutindeni în lume și în sufletul omenesc: „Dacă Dumnezeu este Ziditorul întregului univers, dacă Dumnezeu a avut un plan exact privitor la aparitia omenirii și a dorit o relație de comuniune personală cu ființele omenești, cărora le‑a dat legea morală, semn care indică existența Lui, înseamnă că nu poate fi nicidecum amenințat de eforturile întreprinse de slaba noastră minte întru a înțelege măreția creației Sale.” (Francis S. Colllins, op. cit.)
Deși dovezile unei inteligențe infinit mai înalte decât rațiunea omenească sunt prezente la toate nivelurile universului, un mare număr de oameni de știință convertiți la credința materialistă și orbiți de mândria lor au făcut din materie un idol, în ochii lor principiul suprem și cauza unică a tot ce există: „Ce este în fond această materie atotputernică? Este iarăși un Dumnezeu creator, dar lipsit de caracterul lui antropomorf.”(C.‑G. Jung, Omul în căutarea sufletului său)
Într‑adevăr, o lume fără Dumnezeu este o lume fără suflet, iar o lume fără suflet este o lume fără om. Așa încât unii savanți mate-rialiști au ajuns să tăgăduiască nu numai existența Duhului lui Dumnezeu, dar și existenţa duhului omenesc: „Având în vedere progresele cunoștințelor în neurobiologie, în genetica moleculară și în paleontologie, dimensiunile fenomenului omenescîși pierd caracterul miraculos. De la șoarece la om, cortexul cerebral este compus din aceleași categorii celulare, din aceleași circuite elementare. (...) Prin urmare, ce rost mai are să vorbim de Duh?” (Jean‑Pierre Changeux, Omul neuronal).
Concluzie de o absurditate evidentă, dat fiind că acest savant se folosește de propriul lui duh pentru a demonstra că duhul nu există... Ura duhului său față de Duh este semnul că se află sub influența vrăjmașului lui Dumnezeu, căci „cel ce nu‑și supune voința lui Dumnezeu o supune adversarului său” (Sf. Isaac Sirul, Cuvântări ascetice).
Necuratul mai este ridicat în slăvi de încă un propagandist înverșunat al ateismului militant, într‑o carte antireligioasă care a devenit best‑seller, dovadă a decăderii sprituale a epocii noastre: „Dincolo de Bine și Rău, și nicidecum întruchiparea acestuia din urmă, Diavolul ne rosteşte libertățile posibile, le restituie oamenilor puterea asupra lor înșiși, asupra lumii, și îi eliberează de orice tutelă. Acești îngeri căzuți, e de la sine înțeles, stârnesc ura monoteiștilor, care beneficiază în schimb de pasiunea incandescentă a ateilor.” (Michel Onfray, Tratat de ateologie).
„Pasiunea incandescentă” pentru diavol a acestui autor, pe care o comunică discipolilor lui, legiune – căci a devenit un învățător al mulțimii și o vedetă a platourilor de televiziune franceze –, îl va duce fără îndoială, împreună cu adepții lui, „în cuptorul aprins, unde va fi plânsul și scrâșnirea dinților” (Matei 13, 50).
Căci fără luminarea Duhului Sfânt mintea omenească nu este decât întuneric și chin nesfârșit, fiindcă nu poate afla prin propriile‑i puteri calea mântuirii, a adevărului și a vieții care s‑a întrupat în Hristos: „Cu adevărat, gândirea este un iad dacă nu e transformată în gândirea‑lui‑Hristos. Fără Dumnezeu‑Cuvântul, gândirea omenească se află în permanență într‑o stare de demență lipsită de rațiune, într‑o stare de delir și de auto‑satisfacție nesăbuită și diavolească (...). Gândirea omenescă este întunecată de păcat, ca și cunoașterea. Singurul medic și singurul leac al acestei nebunii este Dumnezeul‑om, căci el este Dumnezeu‑Cuvântul făcut om. (...) El s‑a făcut om tocmai pentru ca această planetă să nu devină în mod iremediabil un azil psihiatric, sub ocârmuirea simplei rațiuni omenești.” (Sf. Iustin Popovici, Omul și Dumnezeul‑Om).
Fără harul Duhului Sfânt, omul ar fi incapabil să‑l cunoască pe Dumnezeu, căci propriul lui duh este prea limitat, fiind pe măsura lucrurilor pământești, și se află deseori sub influența celui viclean. Omul nu poate cunoaște prin propriile sale mijloace decât ceea ce este omnesc, căci „nimeni nu poate cunoaște lucrurile lui Dumnezeu în afară de Duhul lui Dumnezeu”. Fapt pentru care „omul firesc nu primește lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie; și nici nu le poate înțelege, pentru că trebuiesc judecate duhovnicește.” (1 Cor. 2, 11 și 14).
Fără Duhul Sfânt nu există nici cunoaștere, nici adevăr, nici viață și nicio posibilitate de mântuire, de aceea „oricine va vorbi împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat nici în veacul acesta, nici în cel viitor” (Matei 12, 32).
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale
Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni
Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni
Copyright @ 2008 - 2023 Apostolia. Toate drepturule rezervate
Publicatie implementata de GWP Team