Apare cu binecuvântarea Înaltpresfinţitului Părinte Mitropolit Iosif

Cauta in site
Adaugat la: 1 Noiembrie 2019 Ora: 15:14

Taina întâlnirii cu Domnul

La El mă voi duce, căci, iată, pentru mine-a venit:
Voi lăsa pe vechii mei iubiţi,
Căci acum de Acela însetează sufletul meu foarte.
Şi ca Unuia Care cu adevărat mă iubeşte,
Mir Îi voi aduce şi toată-nchinăciunea:
Strig, suspin şi caut în chip drept să-L înduplec
Să-mi astâ mpere setea.
Setea celui Însetat mă va schimba
Şi aşa cum voieşte să fie iubit,
Astfel Îl voi iubi pe Cel mie dorit.
Plâng şi genunchii mi-i plec, fiindcă aceasta voieşte,
Sau petrec în tăcere, tăinuindu-mă (cu tot dinadinsul)
Căci se întoarce de la acestea .
Într-un cuvânt, crescând în iubire,
Mă lepăd de tina fărădelegilor mele.1

Sfântul evanghelist Luca ne-o zugră-vește pe femeia păcătoasă (Lc. 7, 37-49), adulteră, apropiindu-se de Iisus și spălându-i picioarele cu lacrimi. Adulterul era pedepsit în Israel, după Legea cea veche, prin lapidare. Dar dincolo de pedeapsa pe care o putea primi o persoană, adulterul aducea multă suferință atât persoanei implicată cât și celor din jur, dar și oprobiul societății. Iar Domnul se lasă spălat și parfumat de cea cu mireasma urât mirositoare în sufletul ranit de păcat, El, Izvor a toată mireasma cea cu bun miros, și schimbă printr-un cuvânt în mireasmă bineplăcută și lumină sufletul împovărat. Lucrurile astfel petrecându-se, îi nedumiresc pe farisei, care socotesc că dacă acest om ar fi fost proroc ar fi trebuit să știe cine era acea femeie. „Pentru ce cel căruia i se iartă puțin iubește puțin, iar cel căruia i se iartă mult iubește mult?” întreabă Domnul (Lc 7, 47). „Vameşii şi desfrânatele merg înaintea voastră în împărăţia lui Dumnezeu”, mai spune El (Mt 21, 31). Or Fariseii nu puteau să înțeleagă astfel de cuvinte, ei, care se credeau drepți.

Domnul le descrie într-un fel ceea ce se petrece în sufletul acestei femei, ce povară purta în ea, povara păcatului, căci toată suferința acestei lumi este urmare a păcatului. Or dulceața păcatului, sub toate formele sale, dă satisfacție și suferință în același timp. În orice păcat este desfătare, și cu toate acestea căutăm izbăvirea de păcat, ușurarea. Câtă greutate atârna de grumazul acestei femei desfrânate, ea, care își vindea trupul găsind în asta o formă de plăcere! Totuși, suferința urmând păcatului nu putea fi măsurată decât de Dumnezeu Însuși. Contemplând întâlnirea Domnului Hristos cu femeia cea păcătoasă, exclamă:

„Văzând atunci femeia cea desfrânată
Cum cuvintele lui Hristos ca o bună mireasmă
Se răspândesc pretutindeni
Şi în toţi credincioşii insuflă duh de viaţă,
Degrab’a urât reaua duhoare a faptelor sale
Şi adânc cugeta întru sine la ruşinea faptelor ei,
Dar mai vârtos la chinul ce i-au gătit ele.”2

Dar cum Dumnezeu nu judecă așa cum judecăm noi și nu gândește așa cum gândim noi, nici nu ne vede așa cum ne vedem noi omul, El a întâlnit-o pe această femeie păcătoasă care nu avea nimic bun în ea, doar suferința păcatului, și a lăsat-o să intre în propria Sa Taină, cu sufletul și cu trupul ei – care pentru ceilalți erau pline de murdărie. Nimeni nu înțelegea atitudinea Domnului, care contrazicea întreaga Lege a Vechiului Testament, dată de Dumnezeu Însuși. Căci iată, în loc s-o omoare cu pietre, Dumnezeu o primește pe această femeie și o mângâie, ba mai mult, o lasă să se atingă de El.

Când s-a petrecut în realitate întâlnirea dintre această femeie păcătoasă și Hristos? Nu în acel moment, ci înainte, atunci când femeia căuta și striga deznădăjduită, rugându-se cu lacrimi să fie izbăvită de suferința ei, pe care ea singură și-o provocase. Sf. Roman Melodul spune despre această întâlnire:

„Pradă mustrărilor de cuget, femeia cea desfrânată,
Urma paşilor Tăi luând,
A strigat către Tine cu pocăinţă,
Cela Ce ştii toate cele ascunse:
„Doamne Iisuse Hristoase,
Cum voi tinde către Tine ochii mei
Eu, care pe toţi i-am ispitit cu ocheade.
Cum te voi îmblânzi spre milă,
Eu, care pe Însuşi Ziditorul l-am întărâtat spre mânie?
Însă primeşte acest mir în loc de rugăciune, Doamne,
Şi dăruieşte-mi mie iertare
De ruşinea faptelor mele de tină.”3

Iată că Dumnezeu calcă în picioare și răstoarnă Legea pe care chiar El o dăduse: „Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra asupra ei” (In 8, 7).

Mă voi înfăţişa Lui, voi fi luminată, după cum este scris:
„Mă voi apropia acum de Hristos
Şi nu voi fi ruşinat,
El nu mă va acoperi de ocări, nu-mi va spune
«Până acum erai în întuneric
Şi ai venit să Mă vezi pe Mine, Soarele.»
Pentru aceasta, mir luând, la El mă voi duce,
Cristelniţă voi face casa Fariseului,
Căci acolo îmi voi spăla toate întinăciunile mele.
Din lacrimi, untdelemn şi mir îmi voi încropi colimvitra,
Mă voi spăla, mă voi unge şi voi scăpa
De glodul fărădelegilor mele!”4,

exclamă Sf Roman Melodul.

Femeia, care știa în inima ei cine era Iisus, trezește atunci în farisei o indignare pe care unii dintre ei o transformă în ură, o ură stârnită de mândrie: ce vrea să ne învețe acest rabbi? Și de fapt ce s-a întâmplat și ce nu au înțeles ei? S-a întâmplat că femeia păcătoasă s-a aflat o clipă în prezența lui Dumnezeu. L-a simțit, a trăit prezența Lui, s-a dezbrăcat de propriul ei trup, de propriile ei dorințe, de propriile ei suferințe, și a lăsat să se verse în ea harul lui Dumnezeu, care era aici și acum lângă ea și în ea.

„Fiu al lui David este, de-aceea-i slăvit la-nfăţişare;
Fiu al lui Dumnezeu şi Dumnezeu El Însuşi şi pentru-atâta,
Cu cât mai plină desfătarea!
Pe Care eu nu L-am văzut, ci doar am auzit de El
Şi-ndată-am fost întoarsă către vederea Celui Nevăzut cu firea.”5

Ce se petrece când Dumnezeu vine la noi, când harul se sălășluiește în noi? Acest lucru ne aduce lacrimi și plângem. Fariseii se gândeau că această femeie plângea din cauza păcatelor sale. Însă ea plângea pentru că Dumnezeu era acolo și L-a întâlnit. Tot așa, când Dumnezeu Se face simțit de noi, când ne face să simțim prezența Sa, aceasta ne aduce lacrimi. Plângem de bucurie pentru că am fost vindecați de suferințele noastre lăuntrice, ne simțim luminați, înălțați, noi care eram stăpâniți de patimi, și nu putem decât să plângem.

Fariseii nu înțelegeau acest lucru. Ei stăteau ca de piatră și încă pândeau greșelile pe care, după mintea lor, avea să le facă Domnul pentru a putea să-L învinuiască.

Iată că întâlnirea cu Dumnezeu ține adesea de lucruri care ne scapă. De aceea, obervându-i pe frații noștri și felul lor de a se raporta la Dumnezeu, să mergem mai în adânc și să zicem: Dumnezeu are un chip tainic,potrivit fiecăruia, de a-l întâlni, o taină a întâlnirii cu fiecare. Dumnezeu știe în ce fel lucrează această întâlnire cu fiecare dintre noi. Astfel, nu putem niciodată să judecăm, nici să știm ceea ce se petrece în inima aproapelui nostru, căci nu știm și nu înțelegem ceea ce se petrece în propria noastră inimă și în propria noastră persoană.

„Nu vreau ceva dintr-ale tale, nici din ale acesteia nimic nu-mi trebuieşte.
Eu sunt dezlegătorul datoriei amândurora, mai mult, al tuturor,
Tu nu-mi poţi da Mie toate câte-mi datorezi încă,
Taci aşadar de vrei să ţi se ierte datoria:
Şi nu osândi pe cea osândită,
Nici nu dispreţui pe cea dispreţuită, linişteşte-te!
Trăind după Lege, o, drepte, Simone, te-ai îndatorat:
În harul Meu, deci, vino, de vrei ceva să-Mi răsplăteşti,
Priveşte la desfrânata ce-o vezi, ca o Biserică strigând:
Scuipând, mă lepăd de tina fărădelegilor mele.”6

Iată că Dumnezeu, prin această femeie păcătoasă, ne deschide și nouă o cale diferită, un alt fel de a gândi atunci când încercăm să fim în prezența lui Dumnezeu ori să devenim noi prezenți Lui, căci este pretutindenea și toate le plinește, ceea ce înseamnă că stăm mereu în miezul unui rug aprins, mai ales în Biserică, și că trăim în mijlocul unui rug veșnic aprins, arzând fără încetare, care este prezența Duhului Sfânt.

† Mitropolitul Iosif

Note:


1. Sfântul Roman Melodul, Imnele pocăinţei, „Imnul femeii păcătoase”, Ed. Trisagion, 2006.
2. Idem.
3. Idem.
4. Idem.
5. Idem.
6. Idem.
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni

Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni

Departamentul pentru rom창nii de pretutindeni