Apare cu binecuvântarea Înaltpresfinţitului Părinte Mitropolit Iosif

Cauta in site
Adaugat la: 1 Decembrie 2018 Ora: 15:14

Omul, icoană vie a lui Hristos

Cuvânt pastoral la Nașterea Domnului

În fiecare an, de Crăciun, trăim și ne exprimăm bucuria că Dumnezeu nu ne-a uitat, nu ne-a lăsat să ne stingem în fărădelegile noastre și să ne adâncim în întunericul necunoștinței, ci, din iubire față de noi, oamenii, a colindat pământul, trimițându-L pe Fiul Său Cel unul născut, pe Domnul nostru Iisus Hristos, să alunge pustiul, potopul și urgia care au pus stăpânire pe întreg neamul omenesc o dată cu căderea lui Adam. Această mare bucurie o vestim noi, românii, prin colindul străbun:

A trimis Domnul Crăciunul pentru ca omul să fie reînveșmântat în veșmântul pe care l-a avut înainte de cădere, în veșmântul luminos al slavei. Sfântul Efrem Sirul este cel care descrie într-un mod cu totul deosebit frumusețea lui Adam înveșmântat în lumină și slavă, înainte de cădere: „Dumnezeu l-a făcut pe Adam cu sfintele Sale mâini, după chipul și asemănarea Sa, iar când îngerii au văzut înfățișarea plină de slavă a lui Adam au fost cutremurați adânc de frumusețea acestuia. Căci au văzut înfățișarea chipului său arzând cu strălucire plină de slavă, asemenea soarelui, iar lumina din ochii lui era ca lumina soarelui, iar înfățișarea trupului său, ca scânteierea cristalului”1

Sfântul Efrem își bazează cuvintele pe care le-am auzit mai sus pe Sfânta Scriptură, care, în primul capitol al Cărții Facerii, vorbește despre crearea lui Adam: „Şi a zis Dumnezeu: «Să facem om după chipul și după asemănarea Noastră[...]». Şi a făcut 
Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie”2.

Cercetând textul grecesc al Sfintei Scripturi, observăm că pentru cuvântul chip este folosit cuvântul εἰκόνα (eikóna), adică icoană. Omul a fost creat după chipul lui Dumnezeu, deci, fără doar și poate, Adam a fost creat ca o icoană vie de către Hristos, Care este Chipul/Icoana lui Dumnezeu „...prin Care și veacurile s-au făcut [...], Dumnezeu fiind”3.

Acest mare adevăr este întărit de Sfântul Apostol Pavel, care spune despre Hristos că: „Acesta este chipul lui Dumnezeu Celui nevăzut, mai întâi născut decât toată făptura”4. Omul este chip al Chipului sau icoană a Icoanei.

Sfântul Grigorie de Nyssa spune că: „Suntem după chip prin creaţie, iar după asemănare prin noi înşine, prin voinţa noastră liberă. A fi după chipul lui Dumnezeu ne aparţine prin creaţia noastră primă, dar a ne face după asemănarea lui Dumnezeu depinde de voinţa noastră. Dându-ne această posibilitate, Dumnezeu ne-a făcut pe noi înşine lucrătorii asemănării noastre cu El, spre a ne dărui răsplata pentru activitatea noastră şi pentru a ne deosebi de picturile lipsite de viaţă ieşite din mâna artistului”5.

Sfântul Grigorie al Nyssei ne atrage atenția că, deși am fost creați după chipul lui Dumnezeu, pentru ca icoana/chipul lui Hristos să rămână impregnat în inima noastră, noi trebuie să fim împreună-lucrători cu Dumnezeu, să săvârșim binele și să aducem roadele iubirii, având ca scop final îndumnezeirea. Prin săvârșirea fărădelegii noi alterăm chipul/icoana lui Hristos din noi. Adam, din pricina călcării poruncii, și a dorinței lui de a ajunge asemenea lui Dumnezeu pe o altă cale, nu cea arătată lui de Domnul, nu numai că nu a ajuns la asemănarea lui Dumnezeu, dar și-a alterat chipul, și-a ponosit icoana, și-a pierdut strălucirea și s-a stricat cum am auzit în stihira de la litie a acestui Sfânt Praznic Împărătesc. Omul a fost plăsmuit de Dumnezeu pentru ca să stăpânească pământul și, prin împreună-lucrare cu harul și prin apropierea de Dumnezeu, să ajungă asemenea lui Dumnezeu, ca în felul acesta să se îndumnezeiască întreaga creație. Chipul, și cu atât mai mult asemănarea, nu este un proces static, ci unul dinamic. Părintele Dumitru Stăniloae spune: „Asemănarea nu este doar starea finală de îndumnezeire, ci întreg drumul de dezvoltare a chipului, prin voinţa omului ajutată de harul lui Dumnezeu. De aceea, putem spune că omul, cu cât se apropie mai mult de Dumnezeu, cu cât urmează mai credincios lui Iisus Hristos, Arhetipul său, cu atât mai mult se transformă într-o fereastră prin care radiază lumina dumnezeiască, se transformă într-o icoană autentică, purtătoare de lumină a lui Dumnezeu, devenind el însuşi „dumnezeu după har.”6

Mântuitorul s-a făcut prunc pentru a sta față în față cu omul, pentru a lua asupra lui firea omenească și pentru a o restaura și îndumnezei. Trebuie să redevenim icoane autentice, pline de viață și de lumină, pentru a putea împărtăși bucuria și lumina dumnezeiască într-o lume întunecată, unde minciuna, fărădelegea, manipularea omului bine controlată, sunt din nou unelte perfide folosite azi de cel rău pentru îndobitocirea omului și pentru a-l reafunda în întunericul necunoștinței; opusul a ceea ce a făcut Hristos pentru noi.

Sfântul Ioan Damaschinul explică foarte frumos și clar gestul Mântuitorului de a se lăsa culcat în ieslea dobitoacelor: „În ieslea dobitoacelor s-a culcat Dumnezeu, Cel ce pe scaun de heruvimi se poartă, vrând să-i întoarcă pe oameni din necuvântare, către cunoştinţa cea dumnezeiască”7.

Mântuirea este oglindirea lui Dumnezeu în noi și a noastră în Dumnezeu. Să ne descoperim fața inimii noastre pentru a privi cu credință și cu ochi duhovnicești pe Cel care este Lumină a lumii și Marele Restaurator. În felul acesta – după cum spune și Sfântului Apostol Pavel: „Iar noi toţi, privind ca în oglindă, cu faţa descoperită, slava Domnului, ne prefacem în acelaşi chip, ca de la Duhul Domnului”8 – Domnul prin Duhul Sfânt ne va reda chipul cel dintâi și vom deveni icoane vii autentice ale lui Hristos.

Vă doresc tuturor Sărbători fericite șiun An Nou binecuvântat!
La mulţi ani!
Al vostru către Hristos-Domnul rugător,

† Episcopul Timotei al Spaniei
și Portugaliei

Note:

1. Sfântul Efrem Sirul, în David L. Fontes, În fața lui Dumnezeu, Cum să te prețuiești pe tine însuțișicum să îțiprețuiești aproapele, Editura Sofia, Bucuresti, 2016. 
2. Facere 1, 26-27.
3Anafora – Liturghia Sfântului Vasile cel Mare. 
4. Coloseni 1, 15. 
5. Sf. Grigorie de Nyssa, în Teologie Dogmatică și simbolică, Manual pentru Institutele Teologice, vol 2, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București 1958, p. 194. 
6. Pr. Prof. dr. Dumitru Staniloaie, Teologia dogmatica ortodoxă, Ed. Institutului Biblic șide Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1968, pg. 347. 
7. Sfântul Ioan Damaschin, Cuvânt la Nașterea Domnului – 25 decembrie, în Viețile Sfinților pe luna decembrie.
8. II Cor., 3, 18.

 

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni

Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni

Departamentul pentru rom창nii de pretutindeni