Sentimentul de vinovăție are astfel rolul unei dureri pe plan sufletesc. Așa cum durerea ne spune că ceva în corp nu este în ordine, tot la fel și sentimentul de vinovăție ne avertizează că în sufletul nostru ceva nu funcționează bine. Și precum durerea este destul de nespecifică, ea putând fi semnul unei febre musculare, dar și al unui cancer, la fel și sentimentul de vinovăție poate dezvălui suferințe sufletești mai mici sau mai mari. De aceea, sentimentul de vinovăție este de fapt o caracteristică a sănătății sufletești și un indicator al calității relațiilor cu ceilalți oameni. El este de fapt combustibil pentru pocăință, pentru schimbarea modului de a gândi și a simți și pentru refacerea sau îmbunătățirea relațiilor cu ceilalți oameni.

Astfel, prea multă vinovăție se naște pentru a recunoaște cu adevărat gravitatea unei fapte cunoscute sau uitate și pentru a ne impulsiona spre schimbarea modului de gândi și a simți în scopul dobândirii păcii lăuntrice.

Ieromonah Athanasie Ulea (medic psihiatru)