Domnul, milostiv și iubitor de oameni fiind, S-a făcut om, S-a sălășluit între noi ca să vestească ziua Domnului, să ni Se des­copere pentru ca noi să putem să-L redes­coperim pe El și să restaureze ceea ce noi am stricat prin păcat. Dumnezeu ne-a cre­at după chipul Său și pe toate le-a făcut bune foarte, pentru ca noi, oamenii, prin păzirea poruncii, să ajungem la asemăna­rea cu El, iar prin păstrarea comuniunii cu El, să ajungem la nemurire.

Familia este prima școală în care tre­buie educați pruncii, iar primii dascăli tre­buie să fie părinții. Sfaturile bune pe care părinții le sădesc în inimile copiilor îi vor călăuzi pe aceștia pe tot parcursul vieții. Ascultați ce sfat dă celui tânăr Înțeleptul Solomon: „Păzește, fiule, povața tatălui tău și nu lepăda îndemnul maicii tale. Leagă-le la inima ta, pururea atârnă-le de gâtul tău. Ele te vor conduce când vei vrea să mergi; în vremea somnului te vor păzi, iar când te vei deștepta vor grăi cu tine. Că povața este un sfeșnic bun și legea o lumină, iar îndemnurile care dau învăță­tură sunt calea vieții”¹.

Nu trebuie să așteptăm nașterea prun­cului pentru a începe educarea lui. Sfântul Paisie Aghioritul spune că: „dacă mama care poartă în pântece se supără și se mâh­nește, atunci și fătul se tulbură în ea. Iar dacă mama se roagă și trăiește duhovnicește, copilașul se sfințește”².

Educarea copiilor trebuie să înceapă încă din pântecele maicii lor și se face printr-o viețuire cât mai duhovnicească a ma­mei și a tatălui, precum și a celor care tră­iesc în aceeași casă cu ei. „Femeia când este însărcinată trebuie să rostească rugăciunea lui Iisus, să citească puțin din Evanghelie, să psalmodieze, să nu-și pricinuiască neli­niști, dar și cei din jur să caute să nu o mâh­nească. Făcând astfel, copilul care se va naș­te va fi sfințit, iar părinții nu vor avea probleme cu el, nici când este mic, nici când va crește mare”³, spune tot Sfântul Paisie Aghioritul.

Părinții participă la creația lui Dumne­zeu prin ducerea la îndeplinire a binecu­vântării dată de Domnul lui Adam și Evei, de a crește, de a se înmulți și de a stăpâni pământul. Părinții trupești sunt împreună lucrători cu Dumnezeu după cuvântul Sfân­tului Apostol Pavel: „Căci noi împreună lu­crători suntem cu Dumnezeu.”⁴, chiar dacă unul sădește și altul udă, „nici cel ce sădește nu e ceva, nici cel ce udă, ci numai Dumnezeu care face să crească”⁵. Dumne­zeu, Cel care face să crească și Cel ce este Dătătorul de viață, nu a încetat niciodată să creeze. Fiecare copil care se naște este o nouă creatură a lui Dumnezeu, iar părinții nu fac altceva decât să participe la creație devenind împreună creatori cu Dumnezeu. Noi nu ne aparținem nouă înșine. Toți suntem ai lui Dumnezeu. Datorită acestui lucru, părinții au datoria sfântă de a pune temelie bună și durabilă copiilor pe care îi primesc în dar de la Dumnezeu, iar dascălii trebuie să zidească la rândul lor, cu mare grijă și res­ponsabilitate, învățătura cea bună și folosi­toare pe temelia pusă de părinți. Sfântul Apostol Pavel atrage atenția: „Fiecare să ia seama cum zidește; căci nimeni nu poate pune altă temelie, decât cea pusă, care este Iisus Hristos⁶”.

Având această credință și bazându-ne pe cuvintele Sfântului Pavel amintite mai sus, trebuie să le cerem dascălilor să nu nă­ruie sau să zdruncine temelia creștină pusă cu multă trudă în sufletele pruncilor noștri și să nu le întunece mintea cu învățături străine de credința, cultura și tradiția noas­tră creștin ortodoxă. Vă spun acest lucru deoarece, în anumite școli ale Uniunii Europene, copiilor, încă de la vârste frage­de, se încearcă să li se impună ideologia de gen sub pretextul nediscriminării. Trebuie să o spunem răspicat și cu fermitate. Nu avem nevoie de astfel de ideologii și învățături care îi fac pe copii să-și piardă identitatea. Noi, creștinii, suntem toleranți cu toți oamenii. Mai mult decât atât, Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne îndeamnă să ne iubim până și vrăjmașii. Ascultați ce zice El: „Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă vatămă și vă prigonesc, ca să fiți fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, că El face să răsară soarele și peste cei răi și peste cei buni și trimite ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți”⁷. Dumnezeu îl iubește și pe cel drept și pe cel păcătos și nu dorește ca păcătosul să moa­ră în păcatele lui.

Dimpotrivă, Dumnezeu vrea ca omul să se întoarcă și să fie viu. El dorește înnoirea omului. Creștini fiind și următori ai lui Hristos, nu vom condamna și nu vom judeca omul care greșește sau pe acel care cade într-o neputință oarecare. Însă trebuie să con­damnăm păcatul, să luptăm împotriva lui și să nu acceptăm neorânduiala ca fiind rân- duială și păcatul ca fiind virtute.

Suntem datori, mai ales acum, în timpurile noastre, să ne cunoaștem bine credința noastră și să o trăim.

Vă doresc tuturor Sărbători cu pace și un An Nou binecuvântat! La mulți ani!
Al vostru către Hristos-Domnul rugător,

† Episcopul Timotei