Astăzi, Lumina cunoÅŸtinÅ£ei răsare peste întreaga făptură, luminând pe tot omul care vine în lume (cf. In. 1, 9). Pentru noi, cei credincioÅŸi, ea este Lumina cea adevărată (idem), lumina cunoaÅŸterii adevăratului Dumnezeu, ea este lumina lină a Sfintei Slave pe care o cântăm seară de seară, lumină care, dacă intră în inima omului, luminează în întunericul (cf. In. 1, 5) din ea, ÅŸi pe care, dacă o urmăm, nu vom umbla în întuneric, ci vom afla Lumina VieÅ£ii (cf. In. 8, 12). Iar această Lumină din Lumină Care este Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, este ÎnsuÅŸi Hristos Domnul, Cel Care, pentru noi, oamenii, ÅŸi pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri ÅŸi S-a întrupat de la Duhul Sfânt ÅŸi din Maria Fecioara, ÅŸi S-a făcut om, după cum mărturisim în Crez.
Lumea de azi, ca ÅŸi cea în care Hristos Domnul Se năÅŸtea odinioară, nu mai ÅŸtie să primească ÅŸi să caute Lumina, pentru că iubeÅŸte întunericul mai mult decât Lumina, căci faptele ei sunt viclene. Că oricine face cele rele urăÅŸte Lumina ÅŸi nu vine la Lumină, pentru ca faptele Lui să nu se vădească (cf. In. 3. 19-20). Cu toate acestea, ÅŸi în lumea ce astăzi se află în întunericul necunoaÅŸterii Dumnezeului Celui Adevărat, străluceÅŸte aceeaÅŸi lumină ca aceea care a strălucit păstorilor, noaptea, în Bethleem, ÅŸi ca aceea care i-a călăuzit pe magii din Răsărit ÅŸi i-a adus, de la închinarea la stele, să se închine Domnului ca Soarelui dreptăÅ£ii, ÅŸi să-L (re)cunoască pe El ca fiind Răsăritul Cel de sus, cum cântăm în troparul Praznicului.
Unul dintre motivele pentru care lumea în care trăim nu-L mai cunoaÅŸte ÅŸi recunoaÅŸte pe Iisus cel născut în ieslea din Bethleem ca fiind Domnul ÅŸi Dumnezeul ÅŸi Mântuitorul ei ÅŸi nu mai crede Lui, este acela că noi cei care ne numim "creÅŸtini” – adică ai lui Hristos – nu mai ÅŸtim cu adevărat ce aduce cu sine în-omenirea lui Dumnezeu, nemaitrăgând folosul deplin din ceea ce Dumnezeu-Omul, Iisus Hristos, ne împărtăÅŸeÅŸte prin venirea Sa în lume. Åži, pentru că nu trăim plinătatea harului (cf. In. 1, 16) pe care l-a adus Hristos Domnul, El nu mai ia chip în noi (cf. Gal. 4, 19) atât de vădit încât cei din jur să-L vadă ÅŸi să-L recunoască în noi, iar simÅ£urile noastre nu mai sunt dispuse să guste ÅŸi să dea mărturie despre bunătăÅ£ile cele dumnezeieÅŸti, fiind atrase mai mult de frumuseÅ£ile cele pieritoare, pământeÅŸti. AÅŸa se face că ceea ce Sfânta Scriptură ÅŸi SfinÅ£ii PărinÅ£i numesc Sfânta TradiÅ£ie (sau Predanie) a ajuns să se reducă azi doar la „tradiÅ£ii ÅŸi obiceiuri”, ce privesc mai mult mâncarea ÅŸi băutura decât bunătăÅ£ile ÎmpărăÅ£iei lui Dumnezeu (cf. 1 Pt. 2, 9), iar Legea lui Dumnezeu s-a înlocuit cu „obiceiurile” noastre, ce uneori nu mai au nimic de-a face cu Taina întrupării Fiului lui Dumnezeu.
În acest context, Praznicul NaÅŸterii Domnului constituie, cu atât mai mult, un prilej de a face un popas în alergarea cea de toată vremea ÅŸi a ne liniÅŸti puÅ£in, pentru a pătrunde mai adânc Taina mântuirii ÅŸi a ne reaminti care e de fapt conÅ£inutul adevăratei TradiÅ£ii, adică ce aduce omului ÅŸi lumii, în general, întruparea lui Dumnezeu-Cuvântul, în-omenirea lui Dumnezeu, dat fiind că avem responsabilitatea de a ne însuÅŸi datul Predaniei ce ne vine de la Apostoli, pentru a-l trăi ÅŸi a-l preda, la rândul nostru, copiilor noÅŸtri ÅŸi pentru a da mărturie lumii despre Mântuitorul ei ÅŸi a vesti celor din jur ÎmpărăÅ£ia lui Dumnezeu.
Fie ca bucuria ÅŸi pacea luminatului praznic al NaÅŸterii Domnului să vă umple sufletele ÅŸi viaÅ£a ÅŸi să se reverse peste familiile voastre, peste cei de lângă voi ÅŸi peste cei de departe, peste cei mici ÅŸi peste cei mari, peste prunci ÅŸi peste copilandri, peste tineri ÅŸi vârstnici, peste părinÅ£i ÅŸi bunici, peste cele care poartă în pântece ÅŸi peste cele ce se roagă pentru a primi darul naÅŸterii de prunci, peste văduve ÅŸi orfani, peste cei pribegi ÅŸi cei lipsiÅ£i, peste cei aflaÅ£i în încercări ÅŸi peste toÅ£i fraÅ£ii noÅŸtri care au avut de suferit de pe seama cutremurului sau au rămas fără lăcaÅŸ de închinare, peste cei singuri ÅŸi întristaÅ£i, peste cei bolnavi ÅŸi suferinzi ÅŸi peste cei care-i veghează ÅŸi îi îngrijesc, peste cei prigoniÅ£i, peste cei din închisori, peste cei ce sunt ÅŸi peste cei ce nu mai sunt printre noi ÅŸi peste toÅ£i cei îndoliaÅ£i, peste tot Omul ÅŸi peste întreaga lume atât de tulburată ÅŸi de învrăjbită în zilele pe care le trăim! Tuturor să le vestim că Hristos S-a născut pentru tot Omul care este în lume, pentru întreg Adamul, atât pentru cei contemporani cu noi, cât ÅŸi pentru cei ce s-au mutat de la noi în veÅŸnicie, pentru cei de azi ÅŸi pentru cei de ieri, ÅŸi pentru toÅ£i cei din veac adormiÅ£i, părinÅ£i ÅŸi fraÅ£i ai noÅŸtri, maici ÅŸi surori, care odihnesc aici ÅŸi pretutindenea.
Åži să ÅŸtie tot sufletul creÅŸtinesc, la acest Praznic Luminos, că lumea întreagă are, mai mult ca oricând, nevoie de rugăciunea fiecăruia dintre noi, de la mic la mare, ÅŸi are nevoie ca noi să ne sfinÅ£im viaÅ£a, pentru mântuirea tuturor! Căci puÅ£in aluat dospeÅŸte toată frământătura (cf. Gal. 5, 9).
Doamne, Cela ce ai venit, întru smerenie, ÅŸi Te-ai născut în peÅŸtera Bethleemului, revarsă pacea ÅŸi mila ÅŸi binecuvântarea Ta peste lumea pe care ai zidit-o, peste poporul Tău ÅŸi peste toÅ£i „fiii omului” de pretutindeni, atingând inimile tuturor cu Harul Tău cel împăciuitor ÅŸi iertător, curăÅ£itor ÅŸi de-viaÅ£ă-înnoitor, chemându-i pe toÅ£i la cunoaÅŸterea Ta, întru a noastră a tuturor mântuire, acum ÅŸi în veci. Amin.
Cu urări de Praznice pline de bucurie ÅŸi de pace, tuturor, ÅŸi cu părintească binecuvântare,
† Episcopul Siluan, al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale
Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni
Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni
Copyright @ 2008 - 2023 Apostolia. Toate drepturule rezervate
Publicatie implementata de GWP Team