Să-L întâmpinăm astăzi ÅŸi noi pe Dumnezeu-Omul ÅŸi să-L primim cu bucurie, cu căldură ÅŸi cu dragoste, ca să nu ne aflăm cumva respingătoride Dumnezeu, precum odinioară cei din Ierusalim, ÅŸtiind că celor care L-au primit ÅŸi cred în Numele Lui le-a dat putere să se facă fiii lui Dumnezeu (In 1, 12). Iar dacă suntem fii, suntem ÅŸi moÅŸtenitori (Rom. 8, 17). Iar „avutul” lui Dumnezeu în­seamnă: iubirea, iertarea, compătimirea, milostivirea, sfinÅ£enia ÅŸi toate celelalte bunătăÅ£i dumnezeieÅŸti, pe care suntem chemaÅ£i să ni le însuÅŸim ÅŸi, asemenea Fiului lui Dumnezeu, să le împărtăÅŸim cu cei care ne înconjoară, pentru că bu­curia noastră nu e deplină dacă nu se împărtăÅŸeÅŸte cu cel de lângă noi ÅŸi mai ales cu cel lipsit, nevoiaÅŸ, străin, bolnav sau cu cel robit sau întemniÅ£at. Căci ne spune Domnul că ceea ce facem unuia dintre aceÅŸti fraÅ£i ai Săi, prea mici, Lui Îi facem (Mt 25, 35-40).

Fiind însă realiÅŸti ÅŸi conÅŸtienÅ£i de răvăÅŸirea du­hovnicească ce-l caracterizează pe cel care trăieÅŸte în vâltoarea acestei lumi, ce nu-i mai lasă vreme ÅŸi vlagă nici de citit, nici de rugat, e bine să ÅŸtim, spre a noastră mângâiere ÅŸi încurajare, că există o cale simplă ÅŸi la îndemâna tuturor de a compensa tot ceea ce noi nu ne pricepem sau nu mai ÅŸtim să fa­cem. Aceasta se rezumă în cuvintele adesea repe­tate la slujbele Bisericii: Pe noi înÅŸine ÅŸi unii pe alÅ£ii ÅŸi toată viaÅ£a noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm(încredinÅ£ăm). Iar la acest exerciÅ£iu (askesis-asceză) putem adăuga un altul: să chemăm,în toa­tă vremea ÅŸi locul, Numele lui Dumnezeu – Care ESTE cu noi în toate zilele – zicând, pentru noi, pentru cei ce ne iubesc sau ne urăsc pe noi ÅŸi pen­tru lumea întreagă: Doamne, miluieÅŸte!

Iar când vedem că nu ne mai ascultă copiii – mai ales de la adolescenÅ£ă în sus – ÅŸi nu mai vor să vină cu noi la biserică, în loc să-i cicălim sau să-i ju­decăm, mai degrabă să ne rugăm pentru ei,cerând lui Dumnezeu iertare pentru ei ÅŸi pentru noi, ÅŸi să ne sfinÅ£im ÅŸi să ne curăÅ£im noiviaÅ£a, pentru a pune temelie neclintită vieÅ£ii ÅŸi fericirii lor ÅŸi a noastre.

Astfel făcând ÅŸi astfel trăind, avem nădejde în mila ÅŸi în binecuvântarea Celui Care S-a făcut om, asemenea nouă, pentru a trezi în noi râvna de a de­veni asemenea Lui, dorind, ca ÅŸi El, ca toÅ£i oame­nii să se mântuiască ÅŸi la cunoÅŸtinÅ£a Adevărului să vină (I Tim. 2, 4).

Binecuvântarea Lui să fie peste voi ÅŸi peste toÅ£i ai voÅŸtri, cu al Său Har ÅŸi a Sa iubire de oameni, tot­deauna, acum ÅŸi pururea, ÅŸi în vecii vecilor. Amin.

Praznic cu mult folos mântuitor ÅŸi An Nou cu sănătate ÅŸi cu pace la toată casa vă urează tuturor al vostru părinte ÅŸi întâi-stătător,

† Episcopul SILUAN