Venerabilul Păstor Duhovnicesc și Ierarh s-a născut la 28 mai 1921, în satul Plopiș din județul Maramureș, dintr-o familie de țărani evlavioși la botez primind numele de Ioan. A urmat școala primară în satul natal (1928 - 1934). Între anii 1934 - 1941 a fost reținut acasă de părinți pentru sprijin în gospodă­rie, apoi a urmat doi ani cursurile Liceului Ortodox de băieți „Simion Åžtefan” din mu­nicipiul Cluj Napoca.

El este și va rămâne în continuare, în conștiința discipolilor, profilul organizatorului și a omului de cultură și autentică tradiție, cu deschidere spre istoria acestui neam și popor, spre restaurarea și reabilitarea bisericilor și mănăstirilor vechi – vestite și renumite monumente istorice, toate acestea transmise nouă cu foarte multă dărnicie, generozitate, noblețe sufletească și vrednicie...

De aceea, a fost mult iubit de tinerii elevi-seminariști, studenți-teologi, preoți și călugări, ajutându-i pe foarte mulți dintre ei prin recomandările și sfaturile pe care le-a dat fiecăruia în parte, ori de câte ori a fost solicitat...

Colaborator apropiat și sfetnic luminat al multor personalități culturale, între care, la loc de cinste, îi amintim și pomenim numai pe Părintele Nicolae Steihardt – Monahul Nicolae de la Rohia, pe Alexandru Paleologu și pe Ioan Alexandru, apoi al multor profesori și ierarhi, îndrumător a multor seminariști și studenți, clujeni, bistrițeni, maramureșeni și sătmăreni sau bihoreni și sălăjeni, păstor duhovnicesc a atâtor generații de preoți și călugări, membru a foarte multe asociații sau fundații culturale, naționale și patriotice din ținuturile binecuvântate ale Maramureșului și Sătmarului, am observat, deja, cum îl regret și-l plâng cu toții, fiind conștienți de marea pierdere ce li s-a pricinuit, fiind, la olaltă, cu toți la unison, mulți ierarhi ai bisericii noastre, foști seminariști și studenți – fii duhovnicești ai Înaltpreasfinției Sale, precum și foarte mulți preoți și călugări......

 În viziunea, în mintea și în inima mea personalitatea Înaltpreasfinției Sale s-a conturat și s-a identificat prin câteva trăsături și calități distincte: – și anume, în primul rând prin maturitatea și bogata experiență sau în­țelepciune pastorală și duhovnicească, prin atașamentul față de valorile spirituale, pere­ne ale poporului nostru, prin felul său de a fi foarte firesc și mai puțin sofisticat sau com­plicat; după aceea prin tenacitatea și perse­verența, prin dispoziția pe care o avea spre intensificarea eforturilor în vederea rezolvă­rii unei probleme, atunci când situația o ce­rea; prin atașamentul său față de monumen­tele istorice, mai ales vestitele și renumitele biserici de lemn din tot Maramureșul, și de patrimoniu, cultura istorică și nu numai cu care era înzestrat, datorită muncii și tenaci­tății Înaltpreasfinției Sale – deoarece a fost un autodidact înnăscut și foarte consecvent cu el însuși de-a lungul întregii sale vieți; prin luciditatea și spiritul critic însoțit de foarte multă înțelegere și condescendență; pe urmă prin spiritul de disciplină, în primul rând cu propria lui persoană, revelat cu fiecare sluji­re ori cu fiecare predică sau cuvântare, sus­ținute într-un mod foarte clar, limpede, con­cis, coerent dar și consistent, în diferite împrejurări sau cu diferite ocazii!...

De asemenea, mai avea și calitatea de a fi un om de o sinceritate, dar și fermitate, de o  discreție și o modestie ieșite din comun, care îți inspirau foarte multă încredere, con­fort sufletesc și dragoste față de valorile au­tentice și eterne ale spiritualității noastre ro- mănești și ortodoxe...

Așadar, sunt încredințat că sunt foarte mulți oameni de rând, credincioși și slujitori ai Bisericii noastre strămoșești, care se roa­gă Bunului Dumnezeu să-l ierte, să-l odih­nească și să-i răsplătească pentru faptul că i-a făcut pe ei ori pe copiii lor oameni cu școală teologică serioasă, și pe care apoi i-a hirotonit preoți și diaconi, după care i-a in­stalat în parohiile încredințate lor spre păs­torirea turmei celei cuvântătoare, spre Slava lui Dumnezeu – Păstorul cel Bun și Arhiereul cel Veșnic; apoi a târnosit și binecuvântat atât de multe biserici și lăcașuri de închina­re – fapt care nu poate fi uitat în istoria aces­tor locuri – marcate de prezența și activita­tea Inaltpreasfinției sale, atât de prodigioasă, care s-a desfășurat pe parcursul atâtor ani; rugăciuni cărora mă alătur și eu, avându-l permanent în cinstirea și prețuirea mea...

Din învățăturile, cuvintele, sfaturile și îndrumările sale, reținem, în cele ce urmea­ză, doar zece citate celebre:

1. Rugăciuneaare darul de a face să picure în suflet neîncetatul izvor al bucuriei. Sufletul din care nu se înalță spre Cer glas de rugăciune este asemenea unei case pus­tii, plină de păienjeniș, locuită numai de pă­sările întunericului. Un suflet care nu se știe ruga nu va ști ce-i fericirea, chiar de ar avea toate bogățiile pământului. Rugăciunea ade­vărată este trudă sfântă.

2. Când ești mâhnit, când ești necăjit, când ai ispite, nu te tulbura. Du-te la fratele tău și intră în vorbă cu el: „Ce faci, frate?”. Fără să-i spui că ai venit fiindcă ești tare neliniștit. Discută banalități. Tristețease poa­te risipi și primești putere din puterea lui.

3. Trebuie să ne păstrăm și să ne culti­văm dorul de Dumnezeu,dorul de Maica Domnului, dorul de sfinți. Să căutăm să anulăm barierele care ne răcesc sufletește, care ne împietresc, prin care uităm de Dumnezeu.

4. Când un om reușește să iubească,în ade­văratul înțeles al cuvântului, se îndumnezeiește, devine asemenea cu Dum­nezeu.

5. Prin răbdareajungi să-l iubești pe frate­le tău, să-l ierți pe fratele tău, să-l respecți pe fratele tău, să vezi că-i mai bun decât tine, să vezi că-i mai frumos decât tine, să vezi că-i mai harnic decât tine. Prin răbdare le vezi pe toate acestea. Abia atunci te ridici.

6. Cea mai puternică rugăciuneeste pome­nirea numelui lui Iisus Hristos. Cu răb­dare și practică, rugăciunea lui Iisus ajunge să facă parte din viața noastră, la fel ca aerul pe care-l respirăm.

7. Când Iisus Hristos este cunoscut și as­cultat cu adevărat, atunci se face paceși în suflet, și în familie, și în țară, și în lume.

8. Omul, abuzând de libertateape care a primit-o de la Dumnezeu, a căzut din starea lui cea dintâi și din stăpân a devenit rob, rob al instinctelor; toate s-au întunecat înlăuntrul lui, iar odată cu căderea lui s-a tul­burat toată creația.

9. Stresulse creează din grija exagerată. Din grijă și iar din grijă. Toate relele vin din această exagerată grijă.

10. Voi sta la poarta Raiului și voi aștep­ta să sosiți cu toții acolo!...

(Cf. Aurelian Iftimiu - http://basilica.ro/zece-citate-celebre-ale-ips-arhiepiscop-iustinian-chira/).

Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească, să-l numere cu drepții și să-l așeze cu Sfinții Săi!
Veșnică să-i fie pomenirea, din neam în neam! Amin!...