Nici o patimă nu poate lu­cra în noi câtă vreme min­tea noastră este slobodă, ÅŸi nu colcăie în chipurile acelei patimi. Numai atunci dobândeÅŸte putere asupra noastră gândul pătimaÅŸ, când cu mintea noastră venim în atingere cu chipurile patimii ÅŸi tră­im prin ele.

Arhim. Sofronie

Zis-a un bătrân: când omul se va păzi să nu-l nedreptăÅ£ească pe aproapele, atunci are îndrăzneală cu gândul său că rugăciunea lui s-a primit la Dumnezeu. Iar dacă cineva îl va nedreptăÅ£i pe aproapele, rugăciunea lui este urâtă ÅŸi neprimită. Căci suspinul celui nedreptăÅ£it nu lasă rugăciunea celui ce l-a nedreptăÅ£it să intre.
Cel nedreptăÅ£it de oameni scapă de păcat, ÅŸi pe măsura mâhnirii sale, află sprijin îm­potriva lui.

Sf. Marcu Ascetul

Prin necazuri ÅŸi-au gătit oamenii cele bune, după cum prin slava deÅŸartă ÅŸi prin plăce­re cele rele.

Sf. Marcu Ascetul

Cel ce crede în răsplata lui Hristos, pe măsura credinÅ£ei sale rabdă bucuros toată ne­dreptatea.

Sf. Marcu Ascetul

Să Å£ii neclintit în minte că iubirea de Dumnezeu este cel mai înalt dar al Sfântului Duh, iar omul poate doar să se pregătească, prin curăÅ£ie ÅŸi smerenie, pentru primirea aces­tui mare dar, prin care se schimbă ÅŸi mintea ÅŸi inima ÅŸi trupul. Osteneala noastră este deÅŸartă, stearpă ÅŸi vătămătoare atunci când căutăm a descoperi în noi, mai înainte de vreme, înaltele daruri duhovniceÅŸti: pe acestea le dăruieÅŸte Milostivul Dumnezeu, la vremea lor, plinitorilor statornici, răbdători ÅŸi smeriÅ£i ai poruncilor evanghelice.

Sf. Ignatie Brianceaninov