În zilele noastre, continuatorii apos­tolatului în Biserică sunt episcopii ÅŸi „trimiÅŸii” lor în mijlocul poporului, preoÅ£ii. AceÅŸtia au „datoria” de a propovădui Evan­ghelia ÎmpărăÅ£iei lui Dumnezeu, pentru a împlini, pe perioada de timp a slujirii lor, porunca dată de Domnul Apostolilor Lui, înainte de ÎnălÅ£are: mergând, învăÅ£aÅ£itoate neamurile, botezându-le în numele Ta­tălui ÅŸi al Fiului ÅŸi al Sfântului Duh, învăÅ£ându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă(cf. Mt. 28, 19-20). Dar apos­tolatul nu se reduce doar la clerici, ci fie­care monah ÅŸi fiecare creÅŸtin, în rânduiala ÅŸi în rostul lui, este chemat a fi un „martor” al lui Hristos, un apostol. Harul Botezului are în sine imperativul aposto­latului, făcând din cel care îl primeÅŸte neam sfânt, preoÅ£ie împărătească, popor ales al lui Dumnezeu (cf. 1 Pt 1-2, 9).

Unul dintre mijloacele de propovăduire adoptat de Apostoli, în plus faÅ£ă de pro­clamarea propriu-zisă a cuvântului Evan­gheliei, a fost cuvântul scris.DeÅŸi ei au scris Evanghelia la o vreme îndepărtată de epoca tiparului, cuvântul scris de ei s-a răspândit cu repeziciune ÅŸi a fost citit ÅŸi ascultat de generaÅ£ii ÅŸi generaÅ£ii de creÅŸtini, până la noi. La cuvântul Scripturii s-au adăugat interpretările acestuia de către PărinÅ£ii Bisericii, VieÅ£ile SfinÅ£ilor ÅŸi scrie­rile SfinÅ£ilor PărinÅ£i ÅŸi împlinirile lor duhovniceÅŸti. Aceasta face să avem astăzi cărÅ£i atât de preÅ£ioase ce au devenit un adevărat „stil” literar precum Patericul, Filocalia sau Proloagele,ca să enumăr doar câteva dintre ele.

Dar omul contemporan, bombardat cum este de tot felul de informaÅ£ii, prin scris sau audio-vizual, are nevoie, pentru a putea gândi ÅŸi trăi creÅŸtineÅŸte în societa­te, de învăÅ£ătură specifică provocărilor ce îi stau înainte. Revista Apostoliaa Mitro­poliei noastre este unul dintre mijloacele prin care Biserica de azi încearcă să pro­pună fiilor ei din Europa Occidentală ÅŸi Meridională această învăÅ£ătură sau, am putea-o numi, hranădin care să-ÅŸi ia „vi­tamine” necesare sistemului lor imunitar sufletesc atât de solicitat de „viruÅŸii” ÅŸi „mi­crobii” ce bat la poarta minÅ£ii ÅŸi a simÅ£urilor căutând să le străpungă, pentru a ajunge la inima lor ÅŸi să o cucerească.

Prezentul număr al Apostoliei are o semnificaÅ£ie aparte, fiind cel de-al 100-lea. Pentru veÅŸnicie, o sută de ani sau o sută de numere reprezintă o „cantitate” nesem­nificativă... Dar Å£inând seamă de efectul benefic pe care îl au cuvintele presărate de diferiÅ£ii colaboratori ai Apostoliei asu­pra sufletelor tot mai numeroase care se adapă din ele, nu putem decât să dăm sla­vă lui Dumnezeu atât pentru binefaceri­le duhovniceÅŸti ÅŸtiute, cât ÅŸi pentru cele neÅŸtiute, pe care paginile revistei Mitro­poliei noastre le-au adus prin cele 99 de numere de până acum!

Un fapt de apreciat, tocmai pentru că e prea puÅ£in apreciat, este osteneala ÅŸi jert­fa ce stă în spatele apariÅ£iei acestei revis­te, începând de la selectarea, corectarea ÅŸi traducerea textelor ÅŸi până la punerea lor în pagină ÅŸi asocierea imaginilor celor mai potrivite cu ceea ce ele spun, tipărirea, transportarea ÅŸi distribuirea lor în paro­hii. Åži mare mi-ar fi bucuria dacă, înce­pând cu acest număr, cei care sunt trimiÅŸii apostolii- episcopilor în mijlocul popo­rului, preoÅ£ii ÅŸi preotesele, la care se adau­gă diaconii ÅŸi diaconiÅ£ele, monahii ÅŸi mo­nahiile ÅŸi toÅ£i cei care cunosc revista Apostolia,ar folosi-o mai frecvent ÅŸi mai eficient ca instrument de apostolatpus la dispoziÅ£ia lor cu atâta jertfelnicie!... Nu cred că receptarea revistei Apostoliaîn parohiile ÅŸi mănăstirile noastre se ridică la nivelul jertfei ce se face pentru redactarea ÅŸi editarea ei, ÅŸi, cu atât mai puÅ£in, la nivelul calităÅ£ii mesajului (adaptat la cât mai multe „gusturi” literare) pe care ea îl propune spre lec­tură ÅŸi meditaÅ£ie.

De aceea, îi îndemn pe toÅ£i cei care cunosc Apostolia să o facă cunoscută mai mult celor care nu o cunosc, prezentând credincioÅŸilor (în cazul clericilor) de fiecare dată numărul nou apărut ÅŸi îndemnându-i să citească ceea ce el conÅ£ine. Iar de la apostola­tul clerical să trecem la apostolatul „popular”, răspândind revista Apostolia la cei din jurul nostru, dat fiind că ea cuprinde articole atât de variate ÅŸi de îmbogăÅ£itoare a cunoÅŸtinÅ£elor de credinÅ£ă ÅŸi de teologie atât pentru cei mai „avansaÅ£i” duhovniceÅŸte, cât ÅŸi pentru cei începători sau chiar pentru copii. Astfel, împlinim ÅŸi noi ÅŸi cinstim jertfa ce se face pentru a ni se pune la dispoziÅ£ie „de-a gata” învăÅ£ătură teologică ÅŸi hra­nă duhovnicească pe care noi, cei mai mulÅ£i, nu am avea nici timpul ÅŸi nici priceperea să le găsim.

Urez colegiului redacÅ£ional al revistei Apostolia ca acest număr să constituie un nou început în receptarea ÅŸi mai ales în aprecierea a tot ceea ce ea are vocaÅ£ia de a fi în Mitropolia noastră!

La mulÅ£i ani, cu belÅŸug de folos mântuitor atât redactorilor ÅŸi colaboratorilor, cât ÅŸi tuturor cititorilor revistei Apostolia!

† Episcopul Siluan al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei