Adaugat la: 9 Mai 2016 Ora: 15:14

Un pelerinaj ortodox la Sfânta Cămașă a lui Hristos, Argenteuil, 28 martie 2016

FranÅ£a are deosebita cinste de a poseda de 1200 de ani, la Argenteuil1, Sfânta CămaÅŸă a lui Hristos, dar al împărătesei Irina a Con- stantinopolului către împăratul „galilor" Charlemagne2. Această cămaÅŸă „fără cusă­turi” (In 19, 23) era veÅŸmântul de dedesubt al Domnului, pe care soldaÅ£ii i l-au dat îna­poi după biciuire, pentru a-Åži purta Crucea, ÅŸi care, prin aceasta, a fost îmbibată cu Sân­gele Său. Cinstită timp de 1000 de ani de către „regii foarte creÅŸtini” ai FranÅ£ei ÅŸi de întreg poporul lor, a fost salvată de la distru­gere în timpul Terorii revoluÅ£ionare (în 1793) de către un preot curajos, dar care a trebuit să o taie în bucăÅ£i pentru a o ascun­de. Reconstituită în 1894, este cinstită în ba­zilica cea mare de la Argenteuil, construită în secolul al XIX-lea pentru a înlocui vechea biserică3. Ostensiunile (închinări publice) nu au loc în mod normal decât din 50 în 50 de ani. Ultima a avut loc în 1984: următoa­rea ar fi trebuit să aibă loc în 2034. Însă Epi­scopul de Pontoise a hotărât să facă o alta în 2016 cu prilejul „anului Milostivirii” pro­clamat de papa al Romei Francisc, lucru care este pentru noi o mare ÅŸansă: ostensiunea a durat 17 zile (de vineri 25 martie [Vinerea mare în calendarul gregorian] până dumi­nică 10 aprilie).

Cu prilejul Sinodului Mitropolitan din ianuarie 2016, ÅŸi la propunerea unui sino- dan, ÎnaltpreasfinÅ£itul Iosif a hotărât că Mi­tropolia noastră va face un pelerinaj la Sfânta CămaÅŸă, sub forma unei slujbe de vecernie bizantină, slujită dinaintea preÅ£ioasei relicve, dar în întregime în franceză. Con­tactul care s-a stabilit cu noul paroh al Bazi­licii, părintele Guy-Emmanuel Cariot, a fost foarte bun, el bucurându-se de această prezenÅ£ă ortodoxă, ceea ce va fi confirmat mai apoi de episcopul de Pontoise, întâlnit în prima zi a ostensiunii.

Un tipicspecific a fost elaborat pentru această împrejurare, împrumutând mult din slujba Sfintelor Patimi (Utrenia din Vinerea Mare), pentru că Sfânta CămaÅŸă este măr­turia acestora. Ne-am putut sprijini de ase­menea pe un cor inter-ortodox deja format, „corala sfântul Martin”, dirijată de Stephane Sollogoub, la care s-au adăugat câÅ£iva cântăreÅ£i ai noÅŸtri. Acest cor a repetat mult cântările, dintre care unele erau complicate4, vreme de o lună.

Organizarea pelerinajului a fost îngreu­nată de măsurile draconice de securitate im­puse de recentele atentate5: o singură uÅŸă disponibilă pentru intrarea în biserică, con­trol sistematic al genÅ£ilor ÅŸi desfacerea hai­nelor. În fiecare zi, de la orele 10 la 22, era ocoadă de cel puÅ£in 100 de m pentru a in­tra în bazilică (organizatorii aÅŸteptau 150 000 de pelerini). Nu a fost uÅŸor să se reunească în biserică toÅ£i cântăreÅ£ii ÅŸi credincioÅŸii ortodocÅŸi. Dar serviciul de ordine a făcut dovadă de înÅ£elegere.

Bazilica a fost renovată în întregime în interior, curăÅ£ată ÅŸi înfrumuseÅ£ată de către harnicul Paroh, iar Sfânta CămaÅŸă era pre­zentată ca o comoară într-un scrin. Ea a fost reconstituită din nou, pentru împrejurare, pe o Å£esătură „neutră”, care este aproape de aceeaÅŸi culoare ca ÅŸi CămaÅŸa însăÅŸi, adică vi­olet. Aceasta are inconvenientul de a face părÅ£ile autentice mai puÅ£in vizibile, dar are avantajul de a semăna cu un adevărat veÅŸmânt6. CămaÅŸa era prezentată pe un ma­nechin, care se găsea într-un foarte mare relicvar de sticlă (datând din anul 1894), pla­sat dinaintea vechiului altar, ÅŸi sub un fald roÅŸu care cobora din înaltul boltei absidei. Atmosfera era cu adevărat împărătească ÅŸi evoca „tronul lui Dumnezeu”. FraÅ£ii noÅŸtri romano-catolici au fost foarte binevoitori: altarul actual, dinaintea căruia trebuia să slu­jim, fusese îmbrăcat ÅŸi aÅŸezat ca un altar or­todox, ÅŸi orientat către Răsărit (contrar obi­ceiului lor actual de a sluji cu faÅ£a la popor), ÅŸi totul ne-a fost uÅŸurat pentru slujire.

Am fost foarte numeroÅŸi: bazilica, în care pot încăpea aproximativ 1 200 de credincioÅŸi, era plină, probabil jumătate ortodocÅŸi, din Mitropolia noastră ÅŸi din numeroase alte jurisdicÅ£ii (mai ales ruÅŸi ÅŸi bulgari), venind din regiunea pariziană ÅŸi din toată FranÅ£a, ca ÅŸi din străinătate, ÅŸi un cler numeros (în jur de douăzeci de preoÅ£i ÅŸi diaconi).

ÎnaltpreasfinÅ£itul Iosif, care era singur la altar (cu doi diaconi), îmbrăcat cu mantia7 violetă, a slujit maiestuos. Vecernia s-a desfăÅŸurat minunat, într-o profundă recule­gere: cu toÅ£ii eram uniÅ£i în jurul lui Hristos pătimind, prezent prin Sfânta Sa CămaÅŸă. Momentul cel mai emoÅ£ionant a fost tămâ­ierea Sfintei CămăÅŸi însăÅŸi în timpul cântă­rii Lumină lină,de către Mitropolitul nos­tru, privilegiu unic, căci nimeni nu se poate apropia de relicvar: toată lumea îÅŸi Å£inea ră­suflarea ÅŸi încerca să-ÅŸi stăpânească lacrimi­le. Apoi ÎnaltpreasfinÅ£itul a tămâiat poporul până la capătul bisericii, ceea ce a emoÅ£ionat profund pe credincioÅŸi. La sfârÅŸit, cum nu se putea rămâne într-o tonalitate dureroa­să, din moment ce fraÅ£ii noÅŸtri sărbătorise­ră PaÅŸtele în ajun, am cântat „Hristos a învi­at” în franceză, în română, în slavonă ÅŸi în greacă: a fost o explozie de bucurie! Apoi ÎnaltpreasfinÅ£itul Iosif s-a adresat Parohului pentru a-i mulÅ£umi, ÅŸi tuturor, alegând cu­vinte potrivite pentru această împrejurare extraordinară.

Toate ecourile pe care le-am avut, atât de la ortodocÅŸi cât ÅŸi de la alÅ£i creÅŸtini, au fost pozitive: am trăit împreună un mare moment al Bisericii, un moment profetic. Sfânta CămaÅŸă fără cusături a lui Hristos a fost mereu considerată de TradiÅ£ie ca un simbol al unităÅ£ii Bisericii. Ruptura sa co­respunde cu starea actuală a Bisericii. În acest moment privilegiat, am avut o înainte gus­tare, prin Duhul Sfânt, a întoarcerii Biseri­cii la unitatea ei cea dintâi.

Cel care a purtat această Sfântă ÅŸi scum­pă CămaÅŸă în timpul Patimilor Sale, din iu­bire pentru noi, să ne unească ÅŸi să ne mân­tuiască.

Note:

  1. În periferia îndepărtată a Parisului, în depar­tamentul Val-d’Oise (95)
  2. AÅŸa îÅŸi numea Charlemagne Imperiul, care se voia a fi restaurarea Imperiului Roman de Apus, dispărut în 476. Charlemagne a fost încoronat împărat la Roma în 800.
  3. Pentru toată această parte, a se vedea Nota is­torică ÅŸi biblică publicată în acest număr din Apostolia.
  4. Mai ales antifonul al 12-lea, comun între Răsărit ÅŸi Apus, ÅŸi care se numeÅŸte în Apus „reproÅŸurile” pe care le face Hristos poporului Său în tim­pul Patimii.
  5. În ajunul începerii ostensiunii, un terorist a fost arestat chiar la Argenteuil!
  6. Reconstituirea din 1894 fusese făcută în chip mai artizanal ÅŸi pe o Å£esătură deschisă la culoa­re: se vedeau mai bine bucăÅ£ile din CămaÅŸă, dar semăna prea puÅ£in cu un veÅŸmânt. În plus, Å£esătura degrada CămaÅŸa.
  7. Mantia este o haină mare, de obicei de culoa­re violet, cu o trenă lungă, pe care episcopii ortodocÅŸi o îmbracă atunci când slujesc alte slujbe decât liturghia. Este oarecum echivalen­tul capei occidentale (cappa magna).
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni

Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni

Departamentul pentru rom창nii de pretutindeni