Prin urmare, criteriul după care ne călăuzim în viaÅ£a noastră de creÅŸtini nu este unul „teoretic” ÅŸi nici „exterior”, ci este unul lăuntric – este criteriul ase­mănării cu Dumnezeu – Iubirea.

Învierea lui Hristos Domnul este un eveniment universal, cosmic, care cu­prinde ÅŸi înnoieÅŸte întreaga creaÅ£ie în ansamblul ei ÅŸi în toate detaliile ei, revărsând peste tot Omul purtător de trup si vieÅ£uitor în lumeo covârÅŸitoare bogăÅ£ie de Har înnoitor al vieÅ£ii ÅŸi al întregii sale fiinÅ£e, cercetând pe fiecare fiu al Omului care bine-voieÅŸte a se defini sau a deve­ni fiu al Noului Adam ÅŸi a se asemăna lui Iisus Hristos Cel înviat din morÅ£i. Această înnoire se revarsă cu prisosinÅ£ă peste toÅ£i cei care au iubit arătarea Lui³ ÅŸi care voiesc să trăiască în lumina învăÅ£ăturii ÅŸi a poruncilor Sale.

Dar învierea din morÅ£i a Domnului Hristos nu se rezumă ÅŸi nu se limitează doar la aceasta, nefiind doar un eveni­ment „punctual” din viaÅ£a ÅŸi din lucra­rea mântuitoare a Sa, care s-a întâmplat „odată, ca niciodată”... Învierea Domnului înseamnă împlinirea ÅŸi regăsirea sensu­lui suferinÅ£ei ÅŸi al morÅ£ii tuturor fiilor Adamului celui vechi care au jinduit după Raiul pierdut ÅŸi al tuturor celor care, renăscuÅ£i ÅŸi îmbrăcaÅ£i în Hristos, prin Botez, poartă în ei rănile păcatelor înaintaÅŸilor lor ÅŸi ale propriilor lor că­deri ÅŸi păcate, cu nădejdea în izbăvire.

Cel a Cărui înviere o prăznuim astăzi este AcelaÅŸi Care, pentru noi oamenii si pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri si S-a întrupat de la Duhul Sfânt si din Maria Fecioara și S-a făcut om, cum mărturisim în Crez. Cel necuprins S-a desertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se aseme­nea oamenilor si la înfăÅ£iÅŸare aflându-Se ca un om⁴. Aceasta înseamnă că, în orice situaÅ£ie sau stare s-ar afla omul, afară de păca⁵, de acum încolo acesta nu mai este singur, căci Dumnezeu S-a făcut om, ca ÅŸi el, ca să împreună-pătimească cu el. Åži nu numai atât, toate eta­pele ÅŸi momentele vieÅ£ii omului ÅŸi dificultăÅ£ile pe care firea i le pune îna­inte, împărtăÅŸite fiind de ÎnsuÅŸi Dumnezeu-Omul, primesc un sens ÅŸi o per­spectivă care nu se mai limitează ÅŸi nu se mai opresc la „cele de jos”, ci primesc, prin Înviere, un sens ÅŸi o conotaÅ£ie înno­itoare ÅŸi vindecătoare de suflet ÅŸi veÅŸnice, spre „cele de sus”. Astfel, copilăria, tinereÅ£ea ÅŸi maturitatea nu mai înseamnă doar etape din viaÅ£a omului, ci ele pri­mesc rost ÅŸi perspectivă de asemănare cu Dumnezeu-Omul care, la rându-I, S-a asemănat nouă, prin împărtăÅŸirea din toate ale noastre.

Dar Hristos Cel Înviat nu s-a împăr­tăÅŸit doar din vieÅ£uirea „exterioară”, cea de toate zilele, a omului, ci S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, si încă moarte de cruce⁶. Prin aceasta, Fiului lui Dumnezeu S-a făcut deplin Fiu al Omului,gustând din ceea ce îi este acestuia cel mai greu de purtat: trădarea, nedreptatea, batjocu­ra, frica morÅ£ii, suferinÅ£a ÅŸi moartea. Numai aÅŸa, Noul Adam putea să ia asu­pra Sa firea omenească în întregimea ei ÅŸi să ridice păcatul lumii ÅŸi consecinÅ£ele lui: suferinÅ£a ÅŸi moartea. Numai în acest fel, suferinÅ£a ÅŸi moartea puteau căpăta un sens mântuitor.

Prin pătimirea, prin moartea ÅŸi prin învierea Sa, Hristos Domnul Se face Mângâiere ÅŸi Ajutor, Nădejde ÅŸi Iertare, Sens ÅŸi Å¢el, atât pentru cei vii, cât ÅŸi pen­tru cei adormiÅ£i; atât pentru cei sănătoÅŸi, cât ÅŸi pentru cei bolnavi; atât pentru cei mici, cât ÅŸi pentru cei mari; atât pentru cei liberi, cât ÅŸi pentru cei robiÅ£i sau prigoniÅ£i; atât pentru cei de acasă, cât ÅŸi pentru cei risipiÅ£i prin străinătăÅ£i...

Fiul lui Dumnezeu S-a făcut om ÅŸi a gustat moartea, pentru ca, prin înviere, să ne facă, pe noi cei căzuÅ£i, fii ai lumi­nii ÅŸi fii ai zilei⁷, care să le lepădăm pe cele lumeÅŸti ÅŸi să creÅŸtem întru cele dumnezeieÅŸti, devenind fii ai învierii⁸.

Iar fiii învierii nu vin să prăznuiască Învierea Domnului doar aprinzând în grabă o lumânare, o dată pe an, ci ei o prăznuiesc în fiecare Duminică, întreÅ£inând, prin rugăciune ÅŸi prin împărtăÅŸirea cu Sfintele Taine, lumina care s-a aprins în inima lor încă de la Botez, ÅŸi făcând-o să crească prin iubirea cea care curăÅ£este mulÅ£ime de păcate⁹. AceÅŸtia devin, în mâna lui Dumnezeu, aluatul cel care dospeste toată frământătura¹⁰ familiei, a parohiei ÅŸi a întregu­lui Om... AceÅŸtia trăiesc fiecare săptă­mână din an ca pe Săptămâna Mare a Pătimirilor Domnului Hristos, lunea pomenind pe îngerul păzitor ÅŸi pe toate Puterile cereÅŸti fără de trupuri; marÅ£ea pomenind pe Sfântul Proroc ÅŸi Înainte-mergător al Domnului, Ioan Boteză­torul; postind miercurea întru pomeni­rea vinderii Domnului pentru treizeci de arginÅ£i; joia pomenind Cina cea de Taină a Domnului ÅŸi pe SfinÅ£ii Săi Apos­toli, precum ÅŸi pe Sfântul Ierarh Nicolae; vinerea postind pentru răstignirea Dom­nului ÅŸi moartea Sa pe Cruce; sâmbăta oprindu-se din iureÅŸul săptămânii, întru pomenirea odihnirii Domnului în mor­mânt, pentru ca duminica să devină, de fiecare dată, cu adevărat „Ziua Domnu­lui” – Dies Domini ÅŸi participarea la OspăÅ£ul ÎmpărăÅ£iei, întru prăznuirea Învierii Sale din mormânt ÅŸi a înnoirii noastre ÅŸi a întregii făpturi.

AÅŸa făcând, povara tot mai apăsătoa­re a săptămânii se poartă mai uÅŸor ÅŸi cen­trul de greutate al acesteia se deplasea­ză, de pe „noi ÅŸi ale noastre”, pe ale Domnului, făcând din fiecare dumini­că o Împlinire a săptămânii care a tre­cut ÅŸi un Început binecuvântat al unei noi săptămâni. În acest fel, timpul zile­lor, al săptămânilor ÅŸi al întregii noastre vieÅ£i capătă rost mântuitor, devenind un timp al sfinÅ£irii ÅŸi al mântuirii, un timp binecuvântat care nu ne ajunge pentru a iubi pe Dumnezeu ÅŸi pe oameni ÅŸi a primi iubirea lor; pentru a cere iertare de la Dumnezeu ÅŸi de la oameni ÅŸi pen­tru a ierta; pentru a mulÅ£umi lui Dum­nezeu ÅŸi oamenilor ÅŸi pentru a ne ruga pentru toÅ£i, ca pentru sine însuÅŸi, întru aÅŸteptarea ÎmpărăÅ£iei Cerurilor ÅŸi a vieÅ£ii veÅŸnice!

Pentru toate binefacerile ÅŸi binecu­vântările cele ÅŸtiute ÅŸi neÅŸtiute, arătate ÅŸi nearătate, care s-au revărsat ÅŸi se re­varsă peste noi, fie slava ÅŸi mulÅ£umita Lui Dumnezeu, Tatălui ÅŸi Fiului ÅŸi Sfântului Duh, acum ÅŸi pururea ÅŸi în ve­cii vecilor!

HRISTOS A ÎNVIAT!

† Episcopul SILUAN al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei