- Ce faci? o întrebă tatăl ei cu asprime. IroseÅŸti toată hârtia! Åžtii cât costă?

Cu ochii plini de lacrimi, fetiÅ£a se ascunse într-un colÅ£ strângând la piept cutia învelită cu costisitoarea hârtie de împachetat.

- E pentru tine, tati, ÅŸopti ea.

Tatăl se înduioÅŸă. Fusese poate prea sever. La urma urmei cadoul era pentru el. Desfăcu încet panglica, desfaÅŸură cu răbdare hârtia aurie ÅŸi deschise încet cutia. Era goală!

Surpriza neplacută îi reaprinse supărarea ÅŸi explodă:

- Ai prădat toată hârtia ÅŸi panglica asta pentru a împacheta o cutie goală?!

În timp ce ochii mari i se umpleau din nou de lacrimi, fetiÅ£a spuse:

- Dar nu e goală, tata! Înăuntru am pus un milion de săruturi!

De aceea, azi, la servici, un om ţine pe biroul lui o cutie de pantofi.

- Dar e goală, îi spun cu toÅ£ii.

- Nu. E plină cu iubirea fetiÅ£ei mele, răspunde el.