Perioada celor patruzeci de zile ale Paștilor, până în ajun de Înălțare, când acestea se încheie, constituie un binecu­vântat răstimp în care creștinii, asemenea Apostolilor și celor care crezuseră în Domnul Hristos, se bucură de prezența

Sa plină de Har, lumină și pace în mijlo­cul lor. Dumnezeiasca Liturghie este, prin excelență, locul și momentul unde ne în­tâlnim cu Hristos Domnul Cel răstignit și îngropat și înviat din morți, Trup și Sânge, bucurându-ne la auzul glasului Lui din Sfânta Evanghelie și de vederea chipului Său cel strălucitor și transfigurat în icoa­na Învierii Sale.

Asemenea ucenicilor Săi Luca și Cle- opa, călători pe drumul spre Emaus, și noi avem privilegiul de a-L avea pe Hristos Cel înviat împreună cu noi la fiecare Dum­nezeiască Liturghie la care participăm, devenind astfel martori ai morții si în­vierii Sale în lumea în care trăim, trans­mițând copiilor si tinerilor această credin­ță si acest mandat, pentru a fi trăite si duse mai departe, de ei si de urmașii lor, până ce va veni¹ Domnul iarăși, întru slavă².

Perioada celor patruzeci de zile de prăznuire a Învierii Domnului se încheie în miercurea dinaintea prăznuirii înălțării Sale la Ceruri, cu o Dumnezeiască Litur­ghie identică cu cea de la Paști. Apoi ne bucurăm, în ziua prăznuirii înălțării Sale la ceruri, ase­menea ucenicilor Domnului, de bine­cuvântarea pe care El o dă tuturor ce­lor care Îi urmează, făgăduind lor trimi­terea Duhului Celui Sfânt.

În acest an, Înăl­țarea Domnului se suprapune cu prăz- nuirea Sfinților Îm­părați, întocmai cu Apostolii, Constan­tin si Elena, mama sa, mari promotori si apărători ai cre­dinței, cu un impact pentru istorie întoc­mai cu al Sfinților Apostoli.

Cu aceeasi oca­zie, Biserica noastră îsi pomeneste si îsi cinsteste si eroii care au căzut de-a lungul veacurilor pe toate câmpurile de luptă, pentru apărarea patri­ei și a credinței strămoșești. Åži noi, în epar­hiile Mitropoliei noastre, îi cinstim pe fra­ții noștri care au căzut în Primul Război Mondial, la Soulzmatt (în Franța) sau la Montepiana și Palmanuova, în Italia, jertfindu-și viața pentru împlinirea unirii ce­lei mari din 1918. Veșnică să le fie pome­nirea, din neam în neam!

Celor trei Praznice pe care le-am pomenit le corespund simbolic cele trei mo­mente principale de la Sfânta Taină a Botezului. Cele trei zile petrecute de Domnul în mormânt corespund celor trei afundări în apa Botezului, căci toți câți în Hristos ne-am botezat, întru moartea Lui ne-am botezat⁴. Ieșirea din apă înseamnă înno­irea sau nașterea din nou a noastră, asemenea Învierii Domnului care, deși purta trupul cu semnele cuielor și a suliței pe el, trecea prin ușile încuiate, căci dacă este cineva în Hristos, este făptură nouă⁵. Înălțarea pruncului, după ce iese din cristel­niță și înainte de a se da nașei, corespunde Înălțării Domnului și vocației de a-și de­săvârși viața întru petrecerea veșnică în Împărăția Cerurilor. De aceea, perspectiva creștinului este „reorientată” la fiecare Dumnezeiască Liturghie, prin îndemnul: Sus să avem inimile! Ungerea cu Sfântul și Marele Mir sau Mirungerea copilului nu în­seamnă altceva decât îmbrăcarea lui cu putere de sus (făgăduită Apostolilor la Înălța­re), pentru a-și putea dezvolta simțurile, pecetluite cu pecetea Darului Sfântului Duh, întru a dori, a căuta și a recunoaște cele cerești, dincolo de cele pământești pe care le percepem în mod natural.

Pentru toate aceste Daruri dăruite nouă și pentru înnoirea lor pe care o trăim cu prilejul acestor luminate Praznice, să aducem slavă și mulțumire lui Dumnezeu Cel în Treime lăudat: Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

† Episcopul SILUAN al Italiei

Note: