„Pâinea Care Se coboară din cer este ace­ea din Care, dacă mănâncă cineva, nu moa­re. Eu sunt Pâinea cea vie, Care S-a pogorât din cer – spune Hristos – cine mănâncă din Pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar Pâinea pe Care Eu o voi da pentru viaÅ£a lumii este tru­pul Meu.(...) Cel ce mănâncă trupul Meu ÅŸi bea sângele Meu are viaÅ£ă veÅŸnică, ÅŸi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi. Căci, trupul Meu este adevărată mâncare ÅŸi sângele Meu, ade­vărată băutură. Cel ce mănâncă trupul Meu ÅŸi bea sângele Meu rămâne întru Mine ÅŸi Eu întru el”.Ce învăÅ£ătură profundă despre Întruparea Domnului ÅŸi despre prezenÅ£a

Mântuitorului nostru Iisus Hristos în Sfânta Euharistie, despre importanÅ£a împărtăÅŸirii noastre cu trupul ÅŸi sângele Lui, învăÅ£ătură descoperită nouă de ÎnsuÅŸi Hristos, pen­tru ca noi să nu ne îndoim, ci să ne întărim în credinÅ£a cea dreaptă ÅŸi să ajungem să-L cunoaÅŸtem cu adevărat pe Dumnezeu.

Astăzi, mai bine ca oricând, cunoaÅŸtem atât de multe despre Hristos: despre Învierea Lui din morÅ£i; despre dubla Sa na­tură – omenească ÅŸi dumnezeiască; faptul că mai întâi coborârea Lui la noi ÅŸi pe urmă înălÅ£area Lui la cer ne dau posibilitatea de a ne înălÅ£a ÅŸi noi împreună cu El; că a pe­trecut „în mormânt cu trupul, în iad cu su­fletul ÅŸi ca un Dumnezeu, în rai cu tâlharul; că a ÅŸezut pe scaun împreună cu Tatăl ÅŸi cu Duhul Sfânt ÅŸi că pe toate le-a umput Cel ce este necuprins"; că a dezlegat „durerile morÅ£ii, întrucât nu era cu putinÅ£ă ca El să fie Å£inut de ea”; că „(...) n-a fost lăsat în iad sufletul Lui ÅŸi nici trupul Lui n-a văzut pu­treziciune”ÅŸi multe altele la fel de impor­tante, învăÅ£ături care ne hrănesc credinÅ£a în Cel al Cărui „nume este mai presus de orice nume” ÅŸi „pe Care dacă Îl va chema omul se va mântui”.

Pe vremea când Hristos era cu ucenicii Săi, deÅŸi Îl ascultau zi de zi pe Mântuitorul, aceÅŸtia erau neÅŸtiutori ÅŸi nu înÅ£elegeau aproa­pe nimic. Chiar Mântuitorul li Se adresea­ză unora dintre ei cu aceste cuvinte: „O, ne­pricepuÅ£ilor ÅŸi zăbavnicilor cu inima” ÅŸi pentru a-i învăÅ£a, „le-a tâlcuit lor din toate Scripturile cele despre El”.AÅŸadar ÅŸi ei aveau nevoie să fie învăÅ£aÅ£i.

Chiar ÅŸi atunci când lucrurile au deve­nit mai clare, nuanÅ£e de înÅ£elegere ÅŸi in­terpretare privind natura prezenÅ£ei reale a lui Hristos în Sfânta Euharistie ÅŸi a lu­crării Lui mântuitoare pentru om, s-au ri­dicat frecvent, stârnind mereu nepotriviri ÅŸi uneori chiar adevărate probleme.

Au trecut veacurile de încercare ÅŸi iată că astăzi afirmăm cu credinÅ£ă puternică, neÅŸovăitoare, că Hristos este „Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat”, că „ÅŸade de-a dreapta Tatălui”ÅŸi că este prezent în mod real ÅŸi deplin în Sfânta Euharistie. El este prezent întreg, cu Trupul ÅŸi Sângele Său, în Sfânta ÎmpărtăÅŸanie, sub forma pâinii ÅŸi a vinului, care în timpul Sfintei Liturghii, prin binecuvântarea ÅŸi invoca­rea Duhului Sfânt peste ele, se transformă în trupul ÅŸi sângele real ale lui Hristos, pentru ca, mai apoi, împărtăÅŸindu-ne cu ele să ne unim în mod tainic cu El, cu ÎnsuÅŸi Hristos, Domnul nostru Cel mort ÅŸi înviat, gustând astfel din viaÅ£a veÅŸnică.

Înainte de înălÅ£area Sa la cer, Hristos Domnul le spune ucenicilor Săi: „Iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârÅŸitul veacu­lui”. Este cu noi, adică prezenÅ£a Lui în mijlo­cul nostru nu s-a schimbat prin înălÅ£area Lui la cer, prin faptul că nu Îl mai vedem cu ochii trupeÅŸti. El continuă să fie prezent în chip tainic, dar real, în Sfânta ÎmpărtăÅŸanie.

Să ne aducem aminte de cei doi ucenici Luca ÅŸi Cleopa. AceÅŸtia călătoreau spre Emaus. Mântuitorul, după Învierea Sa, li se alătură pe cale în chipul unui drumeÅ£ străinÅŸi începe să le vorbească despre scopul pentru care a trebuit Hristos să moară, pentru ca prin El să se împlinească toate proorocirile Scripturilor. După ce le-a tâlcuit Scripturile, li s-a descoperit ucenicilor la frângerea pâi­nii. Ucenicii recunosc atunci semnul euharistic de la Cina cea de Taină, moment în care Hristos Se face nevăzut, pentru că toc­mai ÎÅŸi împlinise lucrarea, continuând să ră­mână văzut în euharistie. Luca ÅŸi Cleopa au înÅ£eles atunci totul, fără alte explicaÅ£ii: „Si s-au deschis ochii lor ÅŸi L-au cunoscut ÅŸi El S-a făcut nevăzut de ei”. Åži exclamă unul către al­tul: „Oare nu ardea în noi inima noastră când ne vorbea pe cale ÅŸi când ne tâlcuia Scripturile?”. Hristos Se face nevăzut, dar continuă să fie prezent, în taină, sub forma pâinii binecu­vântate ÅŸi deopotrivă în inimile lor.

Noi, creÅŸtinii de astăzi, ne întâlnim cu Hristos în rugăciunea curată ÅŸi sinceră, Îi ve­dem chipul în icoană ÅŸi Îi simÅ£im lucrarea în cuvântul sfânt, dar mai ales Îl recunoaÅŸtem prezent în Sfânta Cumi­necătură ÅŸi atunci măr­turisim, mai presus de orice îndoială, prezenÅ£a Lui reală, gustând din lumina, dragostea ÅŸi sfinÅ£enia Lui. Până nu ajungem să ne împărtă­ÅŸim cu Trupul ÅŸi Sângele lui Hristos, parcă ne este mereu foame de El. Îl dorim mereu, Îl căutăm cu disperare ÅŸi, ca niÅŸte copii care-ÅŸi caută mama ÅŸi care nu se liniÅŸtesc până ce nu o află, tot aÅŸa ÅŸi noi, până ce nu ajun­gem să ne hrănim cu El în mod deplin, nu pu­tem afla mângâiere ÅŸi li­niÅŸte. Doar Hristos ne satură.

Gustul vieÅ£ii celei noi ÅŸi fără de sfârÅŸit ni-L dă nouă Hristos, Cel Ce a murit ÅŸi a În­viat, pe Care Îl primim la Sfânta Liturghie, „ca merinde pentru viaÅ£a veÅŸnică ÅŸi spre răspuns bineprimit la înfrico­ÅŸătorul scaun de judecată, făcându-ne păr­taÅŸi, dimpreună cu toÅ£i aleÅŸii Lui, bunătăÅ£i­lor nestricăcioase, pe care le-a gătit, celor ce-L iubesc pe El, întru care este preaslăvit în ve­cii vecilor

Vă urez să petreceÅ£i sărbători cu mult har ÅŸi bucurie, iar prezenÅ£a lui Hristos cel Înviat să vă mângâie sufletele mereu, acum ÅŸi pururea ÅŸi în vecii vecilor!

Hristos a înviat!