O vacanță adevărată si crestinească în acelasi timp, încadrată de rugăciunile de dimineață și seară, cu Sfânta Liturghie săvârșită de Înaltpreasfințitul Mitropolit Iosif duminică, 28 decembrie 2014, si în noap­tea Anului Nou, când se prăznuieste Tăierea împrejur a Domnului si Sfântul Vasile cel Mare, dar și dialoguri duhovnicești cu Mitropolitul Iosif seara, după în­toarcerea de pe pârtiile de schi.

Les Houches este localitatea care a pri­mit grupul Nepsis în ultimii ani, situată pe valea Chamonix, în vecinătatea masi­vului Mont Blanc.

CUM AM PETRECUT SFÂRÅžITUL ANULUI

Auzisem despre întâlnirea tinerilor orto­docși în tabăra Nepsis de la sfârșitul anului, la Chamonix. În 2014 m-am hotărât, în sfârșit, să merg și eu. Curioasă, un pic timidă, cu un bagaj cât toate zilele, am ajuns la Chamonix pe 27 decembrie. La Paris ploua cu găleata când am plecat. Colegii de muncă mă priveau compătimitor cu câteva zile mai înainte: „Alors, Chamonix... Mais il n’a pas trop neige cette annee...” C’est vrai, mais... miracle! Pe măsu­ră ce trenul se apropie de Chamonix, peisajul devine de basm. ninge! Prima ninsoare se­rioasă de anul acesta! Slăvit să fie Domnul, ru­găciunile noastre au fost ascultate!

Ajungem rând pe rând la cabană. Tineri veniți din cele patru colțuri ale lumii, fami­lii cu copii, încet-încet cabana se umple și prinde viață. Facem cunoștință, spunem fi­ecare de unde venim și… ça y est, c’est parti! După rugăciunea de seară stăm la masă, iar seara se termină când obosim cu toții cântând colinde.

Ziua următoare, duminică, o începem cu Sfânta Liturghie, liturghie arhierească, slujită de Înaltpreasfințitul Iosif. După masa de prânz suntem gata pentru prima ieșire pe pârtie de anul acesta, unii la schi, alții cu să­niuța, alții pur și simplu la plimbare. Se fac deja grupuri pentru schi: începători, inter­mediari, avansați. Cei cu experiență oferă cu dărnicie din timpul și cunoștințele lor ce­lor care abia acum descoperă plăcerea alu­necării pe zăpadă. Totul cu voie bună, dra­goste de aproapele nostru și în spirit de comuniune.

La sfârșitul zilei ne adunăm în jurul ie­rarhului nostru pentru câteva clipe de regă­sire și de meditație duhovnicească. Seara se prelungește mai apoi în jurul unui ceai, în cântec de chitară, la povești. Atâtea lucruri de povestit, atâtea cântece de cântat, atâția prieteni de descoperit! Åži timpul care trece așa de repede!

Cum aș putea să vă spun în câteva cu­vinte ce am trăit acolo timp de câteva zile?

Greu! Rugăciunea împreună, glumele, jo­curile, plimbările, patinoarul. Chamonix a însemnat pentru mine o deschidere spre lume, cunoașterea unor vieți și experiențe atât de diferite, dar cu un punct comun: bu­curia întâlnirii în Hristos! M-am întors din tabăra Chamonix mai bogată: mai bogată sufletește, odihnită de bunătatea celor din jurul meu, de bucuria întâlnirii cu aproape­le meu! M-am bucurat așa de mult să vă cu­nosc și să fiu împreună cu voi, dragi prie­teni! Vă mulțumesc că mi-ați dăruit niște amintiri atât de frumoase! Sper să ne revedem cu bine și anul ce vine! Iar pe voi, cei care poate nu ne cunoașteți, sper că v-am fă­cut curioși și, deși anul abia începe, eu vă in­vit de pe acum să veniți și să petreceți îm­preună cu noi sfârșitul lui!

Claudia

Cel mai interesant în tabăra de la Chamonix este faptul că ne adunăm într-un loc așa minunat, magic, cum este muntele, ortodocși veniți din întreaga Europă, care timp de o săptămână ne punem în slujba comunității experiența și darurile noastre. Acest duh de dăruire ne îngăduie să ne ru­pem din rutina zilnică, pentru a ne dărui mai mult celorlalți și pentru a le da o parte din ceea ce noi suntem.

Împărtășind aceleași valori creștine, ta­băra de la Chamonix este în același timp un loc al schimburilor, al dezbaterilor care ne învață să trăim mai bine ca și creștini, dar și ca Oameni.

Maria C.

Pentru mine a fost prima tabără de schi la care am participat. Mă așteptam la multă zăpadă, la multe ore petrecu­te pe pârtie și la multă aventură. Acestea au fost din belșug, însă pe lângă ele am primit cu mult mai mult. Am cunos­cut oameni minunați alături de care am petrecut momente deosebite. Fie la rugăciu­nea de seară, fie la un cântec de chitară, fie la o bătaie cu bulgări, toate aceste clipe mici au creat o atmosferă plăcută în care priete­niile s-au legat într-un mod natural. Tabăra Chamonix rămâne pentru mine un loc de basm acoperit cu o plapumă albă de zăpadă și presărat cu multe zâmbete și voie bună. Un loc de unde m-am întors mai bogat în prieteni și în bucurie.

Benedict B.