Stăpânitorul şi Făcătorul cerului şi al pă­mântului, Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu vine smerit şi neştiut, în taina grajdului ne­cuvântătoarelor şi a celor nebăgaţi în seamă de cei puternici ai lumii, păstori şi îngrijitori ai animalelor. Şi astăzi vine la fel de smerit şi uitat de toţi, ca să ne împace cu Cerul şi între noi, hrănindu-ne cu hrana nemuririi şi a bucuriei veşnice, adică cu Pâinea cea ce­rească care S-a pogorât din cer. „Căci pâinea lui Dumnezeu este cea care se pogoară din cer şi dă viaţă lumii... Eu sunt Pâinea vieţii; cel ce vine la Mine nu va flămânzi şi cel ce va cre­de în Mine nu va înseta niciodată” (In. 6, 33 şi 35). Blândul şi smeritul Prunc dumneze­iesc, Cuvântul întrupat, Se arată lumii îna­inte de toate în iesle, acolo de unde se hră­nesc cele necuvântătoare, pentru a Se face nouă, celor cuvântători, hrană spre creşte­rea noastră în împărăţia cea pregătită pen­tru noi, oamenii. Cei după chipul Lui, adi­că noi, cei căzuţi, primim din cer hrana cea mai de mult preţ pentru a ne ridica şi creş­te în ceea ce este de nepreţuit: asemănarea cu El şi Veşnicia! „Eu sunt Pâinea vieţii... Pâinea care Se pogoară din cer este aceea din Care, dacă mănâncă cineva, nu moare. Eu sunt Pâinea cea vie Care S-a pogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar Pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este trupul Meu... Adevărat, adevărat zic vouă, de nu veţi mânca trupul Fiului Omului si nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi”(In. 6, 48-51 si 53). Înţelegem din aces­tea că Hristos este viaţa noastră însăşi, că ne hrăneşte în acelaşi timp cu hrana împăcării si ne împacă cu Cerul şi cu pământul, adică cu Dumnezeu, cu noi înşine şi cu fratele. Hristos euharistic (din Sfânta Împărtăşanie), împăcându-ne, reface în noi şi cu noi unita­tea în Sine, Dumnezeu-Omul, Cel Care Se dă nouă spre hrană, jertfindu-Se pe Cruce. Unindu-ne cu Părintele Ceresc şi înrădăci­nând astfel încet-încet în adâncul fiinţei noas­tre bucuria de a trăi veşnic cu Cel de Care ne-am separat prin păcatul pe care, luându-l asupra Sa, ni l-a iertat, ne face curaţi şi casă sau biserică sfinţită a Preasfintei Treimi, Care Se proslăveşte întru noi prin El. Prin Trupul şi Sângele Lui vărsat pe Cruce, Hristos ne-a spălat păcatul şi ne-a vindecat de rănile pă­catului. Sfântul Ignatie Teoforul, la începu­tul secolului al II-lea, ne spune că Sfânta Împărtăşanie este „medicament al nemuri­rii, antidot pentru a nu muri, ci a fi vii în Dumnezeu, tratament curăţitor¹.

Cu Pâine cerească a venit Domnul să ne hrănească la masa Lui cea pământească, adi­că prin Naşterea în lume după trup. Ne face, prin participarea la Sfânta Împărtăşanie, păr­taşi celor pe care nici îngerii nu le pot privi fără să se cutremure, ne spune Sfântul Ioan Gură de Aur: „Ia seama cu ce cinste te-ai cinstit, de ce masă te îndulceşti: de Cel de Care îngerii se cutremură văzându-L şi nici nu îndrăznesc să privească fără frică la raza ce iese de acolo. Cu aceasta noi ne hră­nim, cu aceasta ne frământăm si ne-am făcut noi ai lui Hristos, un trup si o carne... Care păstor îşi hrăneşte oile cu propriile sale mă­dulare?”.

Spre aceasta Se naşte Hristos în lume, ca pomul vieţii care odinioară a devenit pen­tru noi moarte să odrăslească adevăratul Pom al vieţii, Crucea, care va odrăsli la rân­dul ei pentru noi fructul vieţii, Jertfa dragos­tei de la ieslea din Betleem şi până la primi­rea pe ea a Mirelui sufletului nostru, Care din coasta Sa ne va hrăni în Biserica Sa, poar­ta raiului, până la sfârşitul veacurilor.

Deci vă îndemn să nu uităm care este piatra pe care este aşezată viaţa noastră creş­tină: că noi, oamenii, suntem ridicaţi din ne­putinţa păcatului şi a morţii şi înălţaţi în sla­va dumnezeiască prin Jertfa pe Cruce şi Învierea Domnului nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Aşa să trăim şi să primim în Biserică şi să dăruim la rândul nostru dra­gostea pe care Hristos astăzi o aduce în lume prin naşterea Sa.

Binecuvântarea lui Dumnezeu să fie pes­te voi toţi şi în noul an!

† Mitropolitul Iosif

Note: