Taina Hirotoniei (gr. Xaporcvla, fy, heirotonia= întinderea / punerea mâinilor) sau a Preoţiei este slujba prin care bărbaţii anu­me pregătiţi, prin rugăciunea episcopului şi punerea mâinilor lui asupra candidatu­lui la preoţie, primesc puterea şi dreptul de a propovădui cuvântul lui Dumnezeu, de a săvârşi Sfintele Taine şi slujbele bise­riceşti şi a conduce pe credincioşi pe ca­lea mântuirii.

Preoţia este alcătuită din trei trepte ale clerului sau ierarhiei bisericeşti: episcopi, preoţi şi diaconi, care săvârşesc cultul Legii celei Noi pe care Hristos l-a întemeiat.

Slujitorii cultului sunt învestiţi cu dreptul şi puterea harică pentru aceasta de însuşi Hristos, la Cina cea de Taină, când a întemeiat Sfânta Euharistie şi a dat Apostolilor porunca de a o săvârşi neîncetat spre pomenirea Lui: „Aceasta să faceţi spre pomenirea Mea” (Lc 22, 19). Pe lângă puterea de a săvârşi jertfa euharistică, Mântuitorul dă Apostolilor Săi puterea şi harul de a ierta păcatele: „A suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt!, cărora le veţi ierta păcatele, li se vor ierta; cărora le veţi ţine, ţinute vor fi” (In 20, 23) şi dreptul de a învăţa şi a boteza: „Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh...” (Mt 28, 19-20).

În zilele noastre, treptele clerului se deosebesc prin funcţiile lor liturgice şi atribuţiile administrative. Cea mai înaltă treaptă a clerului este episcopatul sau arhieria. Episcopii au primit, prin succesi­unea directă a hirotoniei, puterea de a să­vârşi toate slujbele şi lucrările sfinte ale cultului. Din punct de vedere harismatic sau sacramental, episcopii sunt egali între ei, deosebindu-se doar prin funcţiile administrative pe care le deţin (arhiepiscopi, mitropoliţi, patriarh).

Preotul, primind de la episcop hiro­tonia, poate săvârşi, în parohia sa, toate slujbele şi lucrările sfinte de cult, în afara celor care sunt rezervate exclusiv episco­pului. Preotul este, în exerciţiul funcţiei sale liturgice, slujitor al lui Dumnezeu şi, în acelaşi timp, un mijlocitor între Dumnezeu şi credincioşii pe care îi păs­toreşte, rugându-se atât în numele său per­sonal, cât şi al lor şi pentru ei. Având prin hirotonie harul lui Dumnezeu, el trans­mite acelora harul dumnezeiesc prin Sfintele Taine.

Diaconii sunt ajutătorii episcopilor şi ai preoţilor, fără de care nu pot sluji, căci diaconii nu sunt învestiţi cu deplinătatea slujirii celor sfinte.