Vechea abaţie încărcată de istorie şi-a deschis ca prin minune porţile pentru ortodocşii români din Auxerre pe 20 octombrie 2013; în duminica ce-i prăznuieşte pe Sfântul Mucenic Artemie cel Mare şi pe Cuvioasa Matrona, sub arcadele vechii catedra­le transformate în muzeu a răsunat Sfânta Liturghie ortodoxă, în limbile română şi fran­ceză. O mână de români inimoşi din Auxerre, strânsă în jurul părintelui ieromonah Athanase de la Mănăstirea rusească Bussy-en-Othe, afla­tă la 30 km, e „frământătura” pentru această parohie în formare a M.O.R.E.O.M. Mai „ro­mân decât românii”, cum jovial se prezintă, părintele Athanase, sighetean de origine, face acest efort pentru credincioşii din zonă, pentru început o dată pe lună.

Uşile masive ale catedralei s-au des­chis larg în acea zi, ca în Psalmul 23,ros­tit la Paşti: „Ridicaţi, căpetenii, porţile voastre şi vă ridicaţi porţile cele veşnice şi va intra Împăratul slavei”, iar vizitatorii matinali ai muzeului au zăbovit şi ei, par­că, o clipă la auzul cântărilor bizantine de la strană. Bucurie era în ceea ce exprimau românii prezenţi, bucurie am regăsit şi pe chipul şi în primirea caldă a doamnei mu­zeograf franceze ce a întărit aprobator cu­vintele părintelui Athanase despre regă­sirea vocaţiei reale a locaşului, de rugăciune şi slavă către Dumnezeu, dar parcă bucuria izvora şi din icoana Sfântului Germain – Gherman, cum i-am zis noi mai pe româneşte – prăfuită şi uitată stin­gheră într-un colţ, ce trona acum pe un ştergar brodat cu motive populare româ­neşti.

Înainte de momentul liturgic al Sfintei Împărtăşanii s-a citit din viaţa Sfântului Gherman; acesta s-a născut în jurul anu­lui 378, probabil la Appoigny, în apropi­ere de Auxerre, unde părinţii săi deţineau un domeniu feudal, şi a trecut la cele veş­nice în iulie 448. Este contemporan al Sfinţilor Augustin şi Ioan Gură de Aur, într-o perioadă tulbure, marcată de erezii şi de invazii ce au dus la prăbuşirea Imperiului Roman de Apus; este o perioadă din isto­ria creştinismului ilustrată prin martiriu şi ascetism, când viaţa exemplară şi pe de­plin dedicată practicării virtuţilor creşti­ne se impune treptat ca ideal, exemple vii fiind şi episcopii. Printre ei, Sfântul Gherman de Auxerre a fost nu doar con­ducătorul unei comunităţi creştine, ci şi un puternic mărturisitor al lui Hristos în acele vremuri tulburi, un model de virtu­te şi un om de acţiune în lupta împotriva ereziilor, aflat în contact permanent cu mai-marii feudali ai timpului ce vor da vi­itorii regi ai Franţei.

Din viaţa de mirean, anterioară hiro­toniei întru episcop a sfântului, ştim că s-a născut într-o familie bogată din Auxerre, că a studiat la Autun şi la Roma, devenind un strălucit avocat, că a avut so­ţie, pe Eustahia, „o nobilă bogată şi virtu­oasă”, şi că a fost ales episcop împotriva voinţei sale, în anul 418, la vârsta de aproa­pe patruzeci de ani, la moartea preceden­tului episcop de Auxerre, Sfântul Amâtre, când tot clerul, nobilimea şi poporul i-au cerut să-i succeadă acestuia; s-a opus din răsputeri, dar în cele din urmă a sfârşit prin a se supune voinţei unanime şi im­perative a poporului. Nu face lucrurile pe jumătate: îşi împarte averea săracilor, so­ţia lui îi devine ca o soră, iar el trăieşte ca un călugăr. Nu mai mănâncă pâine de grâu, vin, oţet, ulei, legume, sare. Se hrăneşte cu pâine de orz, pe care el însuşi îl maci­nă, doarme pe un grătar de lemne sărăcă­cios, casa lui este deschisă tuturor; el în­suşi spală mâinile şi picioarele vizitatorilor: „Şi-a dus viaţa în singurătate în mijlocul oamenilor, trăind ca un pustnic în prezen­ţa lumii” Hirotonit episcop în ziua de du­minică, 7 iulie, în anul 418, a fondat mai apoi Abaţia din Auxerre, pe malul drept al râului Yonne, unde a trăit câţiva ani şi unde l-a hirotonit episcop, în anul 432, pe Sfântul Patrick, primul episcop al Irlandei.

Biografia sa bogată consemnează nu­meroase minuni: îl găseşte pe hoţul care i-a luat banii unui funcţionar ce-i trans­porta către vistierie, scapă oraşul Auxerre de o epidemie de difterie, vindecă pose­daţi, face o înmormântare creştinească unor foşti criminali cărora le descoperă trupurile îngropate, vindecă cu grâu bine­cuvântat păsări care nu mai puteau cânta, recunoaşte în mulţime, la Nanterre, lân­gă Paris, pe cea care avea să devină Sfânta Genoveva, ocrotitoarea Parisului, pe când aceasta era copilă, dăruindu-i o monedă de aur şi rostind cuvinte profetice despre ea. În Bretagne, vindecă o fată oarbă şi convinge astfel mulţimea de netemeini­cia învăţăturilor eretice ale lui Pelagius, pe care le va condamna ulterior în sinoade. Moare în Italia, la Ravena, pe 31 iulie, în anul 448; potrivit dorinţei sale, va fi în­mormântat pe 1 octombrie, în acelaşi an, la Auxerre, fiind adus din Italia îmbălsă­mat, în procesiune.

Acest sfânt din secolul al V-lea ne în­vaţă credinţa prin încredere în Dumnezeu, nu pentru gloria personală, ci pentru sla­va lui Dumnezeu, nu pentru propriul con­fort, ci pentru ajutorarea săracilor şi celor în suferinţă.

Hramul acestei noi parohii este la praz­nicul Sfântului Gherman, pomenit în ca­lendarul ortodox pe data de 31 iulie.

Sfinte Gherman, părintele nostru,
Cinstea şi mângâierea Bisericii din Galia,
Ai părăsit gloria şi bogăţiile
Si cu umilinţă ai urmat lui Hristos,
Dumnezeul nostru,
Ai dărâmat ereziile
Și ai făcut să triumfe adevărata credinţă.
Părinte al oraşului Auxerre, scăparea celor deznădăjduiţi,
Roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru sufletele noastre!