Am intrat în tabără abia târându-mi picioarele, grele de teama întâlnirii cu șaizeci (croitorașul cel viteaz s-ar fi simțit copleșit!) de copii deodată. La urma urmei, cu spaima perfect fondată a celui care își constată de zece ori pe zi eșecul ca părinte și de tot atâtea ori e constrâns să-și recunoască, în ciuda unei severități necontestate, neputința în confruntarea cu cei (doar) doi de acasă.
Am privit, așadar, circumspectă zâmbetele largi și prietenoase (nu prevesteau nimic bun!) ale începutului, nebănuind că mai aveam foarte puțin până să mă înmoi, ba chiar să mă topesc de-a binelea. Să-mi pierd orice rezistență sănătoasă și cuminte la farmec, la îmbrățișări, la năzdrăvănii. Åži, bastion cucerit, să intru, în sfârșit, în vacanță.
Să contemplu metamorfozele locului. Să mă minunez cum totul prinde viață și bucurie. Să văd – în afara bucătăriei, unde n-au fost gustate vreodată (necutezând să intre, probabil de teama strivirii sub mătură) – imaginația și fanteziafăcându-și încet-încet lăcaș prin toate ungherele și cotloanele, în dormitoare în sala care se face, pe rând, de comunicare, de rugăciune, de repetiții, de vizionare pe scena efemeră la colțul de ședință cu iz de cenaclu nocturn sub degetele mânjite cu vopsea printre nasturi grăbiți și mărgele rostogolite pierdute în marea înșiruire de plicuri albe sau prelinse ștrengărește pe corzile chitării devenind lucrătoare mai cu seamă pe-nserat, când sfârșesc purtate în triumf prin cabinele de duș, loc de creație și de afirmare pentru sfiiciunea talentelor.
Riscul de căpătâi e contagiunea: veselia te scoate din casă, entuziasmul te poartă, jocul te prinde și, din rostogolirea lui, poți să nu te mai recunoști. Ești și același, și foarte... altfel.
Uimireae că vii cu stresul că trebuiesă (te) dăruiești, cu toate riscurile pe care, prudent și egoist, le întrevezi, și pleci smerit – și bucuros! – că ai primit mult mai mult decât puteai dărui și că te-ai umplut înainte să începi să te golesti.
Pentru o inimă de animator, care strigă după curaj, drumul de soare făcut cu prietenii are, fără pic de îndoială, rostul lui de inițiere. La final... Înțeleptul din Oz să spună, căci al lui este să răsplătească, cu diplome si medalii, perseverența eroilor mici și mari din povestea Tismanei.
Tabăra Tismana 2014 a fost genială! Este al patrulea an când vin în această tabără și nu mă mai satur de ea! Să îți regăsesti vechii prieteni după un an școlar foarte plin e o senzație foarte plăcută! Mi-au plăcut foarte mult animatorii, atelierele și excursiile pe care le-am făcut! Åži chiar dacă înviorarea în fiecare dimineață nu era prea plăcută (ca de fiecare dată), tabăra mi-a plăcut mult. Singurul lucru care mă deranjează e că facem aceleași ieșiri si ateliere în fiecare an...
Cele mai faine activități: vânătoarea de comori și focul de tabără.
Sofia Soare, 11 ani, Franța
Mi-a plăcut mult tabăra de la Tis- mana pentru că am făcut tot timpul multe activități, dar preferatele mele au fost vizita la pestera cu lilieci si căutarea comorii. M-am bucurat si de faptul că de grupul meu s-a ocupat Maica Anastasia pentru că pe mine mă mai cheamă si Nastasia. E aproape la fel...
Emma, 7 ani, Franța
La Tismana mi-a plăcut foarte mult faptul că am întâlnit copii români din alte țări. Ne-am împărtășit experiențe plăcute sau neplăcute din zonele din care veneam. În plus, toți copiii și-au arătat talentele în expoziții, campionate, în piese și în spectacole. Astfel am observat că aparențele înșală în privința multor copii. Dacă această tabără ar fi fost altfel, nu mi-aș fi făcut atâția prieteni.
Ioan, 12 ani, România
Afost prima mea tabără la Tismana. Mi-a plăcut când am mers la păstrăvărie. Mi-a mai plăcut când am mers la Peștera Muierilor. Mi-a plăcut mai ales când am făcut vânătoarea de comori. Mi-a mai plăcut când am făcut focul de tabără. A fost foarte frumos că mi-am făcut prieteni. Abia aștept tabăra viitoare!
Maria, 7 ani, România
Copiii mei au fost în multe tabere, pe care le-am ales cu multă grijă. Noi înșine am organizat câteva, în care am putut înțelege cu toții ce înseamnă să fii și gazdă, cât efort și frământare ca timpul să treacă frumos și să zidești ceva bun în inimile copiilor. Tabăra de la Tismana a avut însă cel mai lung ecou la copiii mei. Povestesc și repovestesc de parcă ieri s-ar fi întors: despre copii, despre animatori, despre ateliere, despre locuri. Asta înseamnă că trăirile de acolo sunt bine puse în sufletele lor și că sunt bune.
Cântă cântecele învățate, le cântăm de acum împreună. „E tabăra mea dragă/ Åži asta nu-i de șagă/ În inimă lumină/ Tismana mea senină" Așteptăm deja cu nerăbdare tabăra de anul viitor!
Adriana, mama lui Ioan, a Teclei și a Mariei Scripcariu
Când începea o nouă zi la Tismana, ieșeam în grădină ca să-i privesc pe ceilalți copii cum râdeau, cum se jucau, cum cântau. Pe cărarea spre schit, mi se părea că pârâul curgea lin ca aripa frunzelor. Åži-atâta mi-a plăcut cum ne-a povestit o maică de la mănăstirea Tismana viața Sfântului Nicodim! Era acolo și o mașină extraordinară, pentru că apăsai pe niște butoane și îți broda ce cuvânt voiai! Åži uite-așa, abia a început tabăra, că s-a și terminat!
Maria, 8 ani, Franța
La Tismana, locul meu preferat era râul. Aruncam frunze în el, pentru că voiam să fie vapoare! Făceam întrecere cu ele, și ele se duceau departe, până la mănăstire. Åži-și făceau o aventură românească...
Vasile, 6 ani, Franța

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale
Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni
Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni
Copyright @ 2008 - 2023 Apostolia. Toate drepturule rezervate
Publicatie implementata de GWP Team