Când mi s-a spus prima dată de tabăra de la Tismana am ezi­tat. Ce să caut eu cu copii în­tre 5-12 ani?

Dar când am ajuns în tabără și am în­ceput să mă implic în organizare și în jo­curile copiilor toate grijile au dispărut.

Tabăra se află într-un loc de poveste. Nu este internet, nici măcar semnal foarte bun pentru telefon. Te desprinzi cu totul de lume și de ceea ce înseamnă media și știri neplăcute, și pot să spun că în toate cele zece zile pe care le-am petrecut la Tismana aceste lucruri nu mi-au lipsit deloc. Ziua începea cu o înviorare care îi trezea pe toți copiii si îi pregătea de rugăciune. După rugăciune, masa, si după masă, atelierele: de comunicare, de pictură, de lucru manual, de muzică si de teatru. Copiii au fost rugați să își aleagă câte un atelier la care să participe pe du­rata taberei.

În fiecare zi copiii se distrau pic­tând icoane, împletind felicitări sau învățând un cântec autentic româ­nesc. Nici campionatele sportive nu au trecut nevăzute. Åži cu fiecare zi ce trecea deveneau mai implicați în ceea ce au ales să facă.

Å¢in să menționez că toți aceș­ti copii trăiesc în țări diferite si că nu este întotdeauna ușor să îți faci prieteni într-un loc în care ești străin. Tabăra de la Tismana le-a ofe­rit copiilor șansa de a fi înconju­rați de prieteni și de o atmosferă caldă.

Unul dintre cele mai așteptate momente din tabără a fost jocul „Îngerașul”, în care fiecare copil avea un altul la care să îi trimită un gând bun sau un sfat. Fie mic sau fie mare, toți au participat la acest joc. Åži nu cred că vreun sentiment pe care l-am simțit până acum se poate compa­ra cu sincera bucurie pe care o re­simțeam când îi vedeam pe cei mai mici, care nu știau să scrie, că în­cearcă să facă ceva pentru cel sau cea de care aveau grijă. Unii dintre ei au și renunțat la propriul desert pentru a-l oferi celuilalt.