BOTEZUL¹ (baptizo, -are = a boteza, fundo, -are = a afunda, a scufunda în apă, „afundare” fiind termenul vechi pentru Botez sau Taina Sfântului Botez) este pri­ma taină pe care o primeste oricine dorește să devină membru al Bisericii creștine. Botezul se săvârseste în numele Sfintei Treimi, după cuvântul Mântuitorului Care l-a instituit, poruncind Sfinţilor Apostoli, înainte de înălţarea Sa la cer: „Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în nu­mele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh” (Mt 28, 19). Botezul se dă copilului care se naște, dar si omului în vârstă nebotezat sau care vine din altă religie.

Botezul se săvârșeste de către episcop sau preot – în cazuri extreme, și de diacon sau chiar de un laic; se face prin afundare de trei ori, în apă curată, a copilului, rostindu-se cuvintele: „Se botează robul lui Dumnezeu (N) în numele Tatălui, Amin, al Fiului, Amin, al Sfântului Duh, Amin”.

Botezarea prin turnarea apei sau prin stro­pire, asa cum o fac catolicii, este îngădui­tă în Biserica Ortodoxă numai în cazuri excepţionale, când nu se găsește apă de ajuns sau cineva este bolnav și nu poate suferi cufundarea în apă. Fiecare botezat este însoţit de un naș care mărturisește credinţa în Hristos în numele celui bote­zat și se obligă că va crește pe finul său în adevărata credinţă.

Tainele care însoţesc Botezul sunt Ungerea cu Sfântul Mir și Împărtăşania, care se dă după săvârșirea Botezului celui care astfel s-a spălat de păcatul strămoșesc și de toate păcatele săvârșite până atunci (dacă cel botezat este adult). Prin păcat strămoșesc se înţelege păcatul săvârșit de primii oameni în Rai, prin neascultarea poruncii lui Dumnezeu. Prin neasculta­re, ei s-au făcut vinovaţi de pedeapsă, pier­zând starea de fericire în care-i așezase Dumnezeu la creaţie. Păcatul lor și vina pentru păcat s-a transmis si urmașilor lor, și astfel întregul neam omenesc a devenit robul păcatului. Din această robie, omul nu poate fi mântuit decât prin jertfa de bunăvoie a cuiva care să nu aibă păcat.

Acesta a fost Fiul lui Dumnezeu, Care S-a întrupat pe pământ şi S-a jertfit, murind pentru om, spre a-l elibera din robia pă­catului.

Botezându-se în numele lui Hristos, omul se spală de păcat şi poate primi mân­tuirea: „De nu se va naşte cineva din apă si din Duh, nu va putea să intre în Împărăţia lui Dumnezeu” (In 3, 5), căci Botezul este naşterea la o viaţă nouă, fără păcat. Botezul nu distruge însă şi înclinarea spre păcat cu care creştinul, adică cel ce a primit Botezul, trebuie să lupte necontenit spre a o înfrân­ge şi a putea făptui binele, bucurându-se de toate binefacerile spirituale pe care i le dă Biserica lui Hristos. În afară de bote­zul prin apă, mai există un botez al sânge­lui, pe care l-au primit şi îl primesc marti­rii care şi-au vărsat sângele pentru apărarea credinţei în Hristos, dar care n-au apucat să primească botezul cu apă. Se poate vorbi şi de un altfel de botez, numit botezul dorinţei, pe care l-au primit patri­arhii şi drepţii Vechiului Testament de di­nainte de venirea Mântuitorului, care au dorit să-L vadă pe Cel făgăduit de Dumnezeu şi au murit cu credinţa în ve­nirea Lui. Sfântul Grigorie de Nazianz enumeră mai multe feluri de botez: al lui Moise sau cel scos din apă, al lui Ioan Botezătorul sau al pocăinţei, al lui Hristos sau al Duhului, botezul sângelui sau al mar­tiriului, botezul lacrimilor (comparat cu pocăinţa).

Note: