Adunarea anuală a Protopopiatului din Franța, 16 Noiembrie 2013

PROTOPOPIATUL DIN FRANÅ¢A

Protopopiatul nu include mănăstirile, acestea depinzând direct de Arhiepiscopie. El dispune de mai multe asociații, dintre care una, și anume Uniunea Diocezană Ortodoxă, reunește toate aso­ciațiile culturale ale parohiilor într-o uniune a aso­ciațiilor culturale. Adunarea anuală este, înainte de toate, a entității canonice, dublată fiind însă de cea de natură asociativă. În cadrul acesteia, pot avea loc adunările altor asociații, ca de exemplu cele ale asociației Sfântul Cosma, care gestionează siste­mul de asigurări sociale ale mai multor clerici su­periori. Protopopiatul are alte asociații conforme Legii 1901, ca de exemplu asociația caritabilă și so­cială, care este în serviciul departamentului social al Arhiepiscopiei, sau asociații culturale. Este foar­te important să se evite confuzia între planul cano­nic și cel legal, motiv pentru care, la fiecare aduna­re generală, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Iosif reamintește că este vorba în primul rând de o întrunire ecleziastică și că registrul asociativ este doar un instrument de lucru. De altfel, cele patru protopopiate regionale care își încep lucrul nu au o  asociație proprie, deoarece nu au nevoie. În plus, unele asociații nu depind de Protopopiat, ci de Arhiepiscopie sau chiar de Mitropolie: este cazul Centrului Ortodox de Studii și Cercetări „Dumitru Stăniloae”

O caracteristică a Protopopiatului Român din Franța este aceea că este compus atât din membri de origine română, cât și din membri de origine fran­ceză. Chiar și parohiile cele mai „românești” includ un anumit număr de francezi, și invers. In același fel, Consiliul trebuie, conform statutului, să includă membri care să reprezinte ambele națiuni. Aceasta înseamnă că entitatea ecleziastică are o dimensiune universală și că nu se reduce la aspectul național. Din acest motiv, ea este animată de o dublă preocupare pastorală: misiunea de a strânge laolaltă credincio­șii români răspândiți în toate părțile și aceea de a în­druma francezii care se află în căutarea Tradiției Apostolilor și a Sfinților Părinți. Din punct de vede­re lingvistic, este caracteristic faptul că în ședințele Consiliului și ale Adunării însăși se lucrează în lim­ba locală, și anume franceza. Trebuie de asemenea știut că, în prezent, comunitățile noastre sunt îmbo­gățite prin prezența a numeroși georgieni, ceea ce face ca situația să evolueze!

ÅžEDINÅ¢A CLERULUI

Adunarea Protopopiatului din noiembrie anul trecut a fost precedată, cu o seară înainte, de șe­dința generală a clerului superior din Franța. Nu este ușor pentru preoții și diaconii noștri să se pre­zinte puțin mai înainte. Dar este un mare avantaj să ne regăsim toți sau aproape toți astfel reuniți, cel puțin o dată pe an, pentru a ne sfătui împreu­nă și pentru a putea beneficia împreună de sfatu­rile părintelui nostru duhovnicesc, Mitropolitul Iosif. În cadrul întrunirii, Consiliul a luat decizia de a discuta pe teme de actuali­tate care au marcat anul re­spectiv, în principal acelea care îi privesc pe copiii noștri. Åžtim că programele șco­lare conțin în prezent teme legate de libertatea sexuală, de orientarea sexuală a ti­nerilor, precum și de defi­nirea conceptelor de „mas­culin” și „feminin” Problema a fost prezentată în cadrul unor discuții mai ample, cerute de Înaltpreasfințitul Mitropolit Iosif, despre libertatea de expresie religioasă, întrucât anul 2013 a marcat împlinirea a 1700 de ani de la promulgarea Edictului de la Milano.

Mai mulți vorbitori au ridicat problema felu­lui în care trebuie fie să ne protejăm copiii (să înfi­ințăm școli ortodoxe? să-i educăm pe copii prin co­respondență, de acasă?), fie, în timp ce rămân „scufundați” în școală, să-i instruim în paralel (ca­teheza adulților și a copiilor), pentru ca ei să do­bândească, datorită părinților lor, discernământ în ceea ce privește duhul lumii. Într-o societate decreștinată, soluția este, se pare, în școlile catehetice și în învățământ, dar și în consolidarea vieții religioa­se în familie, care și-a dovedit deja eficiența în epo­ca totalitarismului în țările din Est și, mai demult, sub dominația otomană. Creștinii ortodocși sunt capabili să adopte, fără agresivitate sau teamă, ci în mod curajos, atitudinile de viață care să le permi­tă adulților și celor mai tineri să aducă lumii ceea ce numai Biserica îi poate aduce: dragostea și înțe­lepciunea lui Hristos Dumnezeu. Aceste teme de gândire ar trebui să poată fi preluate în parohie și în ședințele protopopiatelor regionale.

ADUNAREA GENERALÄ‚

Un raport detaliat a fost adresat reprezentan­ților tuturor parohiilor, cărora le revine sarcina de a face cunoscut conținutul acestuia în comunități­le lor. Unele aspecte importante merită însă a fi pre­zentate aici într-o manieră mai generală.

În raportul său moral, Preasfințitul Marc, episcop-vicar al Arhiepiscopiei, a abordat viața litur­gică, mărturiile misionare, activitatea caritabilă și interacțiunile cu ortodocșii și creștinii altor comu­nități. Parohiile Protopopiatului prezintă o frumoa­să regularitate în săvârșirea principalelor slujbe re­ligioase și a Sfintelor Taine, conform posibilităților fiecăreia: astfel, Sfântul Maslu sau Liturghia Darurilor mai înainte sfințite nu pot fi săvârșite peste tot, pentru moment. Au loc peste o mie de Botezuri și în jur de două sute de cununii. Aproximativ două­zeci de persoane au intrat anul acesta în comunita­tea ortodoxă prin Mărturisirea de credință și Mirungere. Această ultimă cifră pare scăzută și poate reflecta faptul că preocuparea noastră principală este adesea misiunea interioară, adică strângerea laolaltă a celor care sunt deja ortodocși. Åži Preasfințitul Marc subliniază că trebuie să ne mărturi­sim credința și nu să o păstrăm în mod egoist pen­tru noi.

În acest context, cateheza pentru adulți, adoles­cenți și copii își descoperă întreaga sa valoare, însă constatăm că este dificil de organizat în mod regu­lat. Alte instrumente eficiente ale misiunii sunt, pen­tru cei născuți în familii ortodoxe, ca și pentru per­soanele nebotezate sau cele care au pierdut sensul Botezului lor, conferințele teologice, pelerinajele or­ganizate prin Centrul de Pelerinaje al Arhiepiscopiei, Universitatea de vară, activitatea Centrului de stu­dii și rugăciune „Sfânta Cruce”, cursurile pe Apostolia.tv, vizitele frecvente la mănăstiri și, mai ales, tabere­le organizate în fiecare an pentru tineri și, în acest an, pentru prima dată, pentru familii. Tinerii desco­peră că nu sunt singurii ortodocși și leagă prietenii. Un alt procedeu misionar se dezvoltă prin interme­diul site-urilor internet pe care aproape toate paro­hiile noastre le au acum în dotare.

Preasfințitul Marc insistă asupra valorii misi­onare a frumuseții: aceea a bisericilor noastre – ca, de pildă, a Catedralei noastre proaspăt renovate –, mai ales atunci când putem achiziționa lăcașurile de cult; aceea a celebrării, care tinde să sensibilize­ze inima ființei umane și poate converti pe cineva la adevărata credință. Festivalul anual „Din dragos­te pentru frumos" contribuie semnificativ la aceas­tă deschidere înspre Tradiție, prin calitatea forme­lor de expresie pe care le promovează.

În domeniul caritabil, implicarea Protopo­piatului a crescut, dar rămân multe de făcut în ceea ce ține, până la urmă, de aplicarea poruncii de a ne iubi aproapele. S-au evidențiat inițiative locale de înaltă calitate în ceea ce privește întra­jutorarea ortodocșilor fără acte, a solicitanților de azil și îndrumarea persoanelor în cadrul pro­cedurilor administrative, pentru organizarea de cursuri de franceză și uneori pentru căutarea de urgență a unui adăpost. Aceste inițiative sunt sistematizate și reunite cu ajutorul instrumentu­lui caritabil al Arhiepiscopiei, asociația Sfântul Nicolae și Sfântul Siluan. În ceea ce privește în­chisorile, munca este imensă și nu avem suficienți preoți pentru aceasta: ajutorul laicilor în acest domeniu poate fi dezvoltat în mod legal. Aceeași situație se prezintă și în privința preoților militari sau a celor de spitale. Cu multă smerenie trebu­ie să încercăm să răspundem nevoilor fraților noștri ortodocși prezenți în societatea franceză... Trebuie să fim conștienți de faptul că parohiile noastre sunt frecventate de către un foarte mic procent din populația ortodoxă reală a țării noas­tre. Participarea pascală nu trebuie să ne înșele... Parohiile noastre sunt adesea fragile și totuși, a concluzionat episcopul Marc, lucrarea Sfântului Duh este prezentă: aceasta este o sursă de încân­tare, căci puterea Domnului se arată întru slăbi­ciunile noastre.

Am dori să terminăm cu câteva sfaturi date de către părintele nostru duhovnicesc, Mitropolitul Iosif. În deschiderea adunării, ne-a vorbit despre Evanghelia zilei (Mt 9, 9-13), în care Domnul vin­decă în ziua de Sabat și unde este dat exemplul re­gelui David care mănâncă grâu pe câmp când i se face foame. Celor care Îl întreabă, Domnul le dă de înțeles că grija Sa pentru om este mai mare decât orice. Preocuparea noastră în Biserică este cea pen­tru fratele nostru și, servindu-ne fratele, Îl servim pe Domnul. Toate pentru slava lui Dumnezeu prin mântuirea fratelui nostru. Dacă lucrările acestei adunări pot părea o pierdere de timp, ele sunt, dim­potrivă, un câștig! Dăm seamă aici de slujirea, de dragostea, de grija pentru celălalt; fiecare dintre noi se pune în slujba Bisericii lui Dumnezeu pe par­cursul anului – aceasta este mai important decât cifrele... Pe de altă parte, Înaltpreasfințitul Părinte Mitroplit Iosif ne-a spus că activitatea misionară este mult mai precisă și fecundă atunci când, în loc să vorbim despre Ortodoxia în sine, vorbim des­pre Hristos în manieră ortodoxă. Mărturia noastră exterioară este plictisitoare când predicăm pentru noi înșine. Dar a vorbi despre Hristos în adevăr sen­sibilizează într-un număr mai mare urechile pregă­tite să audă.

Pr. Protopop Marc-Antoine Costa de Beauregard