Pe urmele Sfântului Siluan și ale Părintelui Sofronie

Pe Sfântul Siluan l-am descoperit de mult, de fapt el ni s-a descoperit nouă, aÅŸa cum fac de altfel toÅ£i sfinÅ£ii la un moment dat, ne lasă să credem că noi am fost cei care i-am descoperit, când de fapt, prin împrejurările minunate din viaÅ£a noastră, ne conduc nevăzut spre a-i găsi, ÅŸi prin ei pe Hristos. Cartea Sfântului Siluan – Între iadul deznădejdii ÅŸi iadul smereniei – mi-a de­venit carte de căpătâi ÅŸi în clipele grele ale vieÅ£ii mele, deÅŸi nu au fost multe, am sorbit necta­rul cuvintelor Sfântului ÅŸi am căpătat putere să trec peste ispite.

Mai întâi a încolÅ£it o idee: să ne închinăm Sfântului Siluan nu numai în rugăciune, ci să îl aflăm în mod real, să vedem ÅŸi să atingem Sfintele Sale MoaÅŸte. Apoi am căutat, am în­trebat unde se află o părticică din acestea ÅŸi aÅŸa am aflat despre Mănăstirea Sfântului Ioan Botezătorul din Essex, Anglia. Astfel, împre­ună cu încă opt persoane din parohie am ple­cat spre Londra în dimineaÅ£a zilei de 3 sep­tembrie. A fost un drum plăcut ÅŸi, după doar două ore ÅŸi jumătate de zbor, iată-ne ajunÅŸi în aeroportul Stansted din Londra. De aici am luat un minibus spre Essex ÅŸi astfel, în scurt timp, am ajuns la poarta mănăstirii despre care încă nu ÅŸtiam aproape nimic. Ne-a uimit pe toÅ£i simplitatea de aici, dar în scurtul timp pe­trecut în mănăstire am înÅ£eles de unde venea aceasta. Aici, principala preocupare a vieÅ£ui­torilor este rugăciunea, toate celelalte trecând pe locul al doilea. O mulÅ£ime de pelerini vizi­tează anual mănăstirea din toate colÅ£urile Europei ÅŸi nu numai. Am întâlnit oameni ve­niÅ£i din FranÅ£a, Grecia, România, Suedia, Anglia ÅŸi alte Å£ări, uniÅ£i într-un singur gând, acela de a căuta liniÅŸtea binecuvântată a Rugăciunii lui Iisus.

În prima zi am participat la Rugăciunea inimii rostită timp de două ore după-amiază, de la ora 17.30 până la 19.30, când se servea cina. ExperienÅ£a acestei prime slujbe este greu de povestit, pot doar să surprind în cuvinte o umbră vagă a celor trăite acolo. Intrăm în bi­serică ... o umbră adâncă te împresoară ÅŸi poÅ£i zări doar luminiÅ£ele plăpânde ce veghează chi­purile zugrăvite în icoane. Acolo l-am văzut cu adevărat pe Sfântul Siluan, acolo ÅŸi atunci am simÅ£it poate întâia oară ce înseamnă să rămâi singur, doar tu ÅŸi sufletul tău, să rosteÅŸti aceeaÅŸi rugăciune de sute de ori ÅŸi totuÅŸi să nu oboseÅŸti, să îÅ£i goleÅŸti mintea de gânduri ÅŸi să umpli golul ei cu Hristos. Atunci am înÅ£e­les ce înseamnă Rugăciunea, iar moÅŸtenirea Părintelui Sofronie, la rândul ei izvorâtă din învăÅ£ătura Sfântului Siluan, ne unea pe toÅ£i într-un mod minunat ÅŸi neînÅ£eles.

A doua zi am intrat în ritmul mănăstirii fără să ne dăm seama, slujba părea deja mai uÅŸoară, mai scurtă, timpul începea să treacă mai repede ÅŸi, lucru minunat, simÅ£eai ceva ne­înÅ£eles care te atrăgea, care te făcea să conti­nui ceea ce ai început în cadrul slujbei, adică rugăciunea inimii.

Cele trei zile petrecute acolo au constitu­it o minunată experienÅ£ă duhovnicească ÅŸi, sperăm, de folos sufletesc tuturor celor care au venit până acolo, iar convorbirea de taină cu Părintele Sofronie, în cripta în care se odihneÅŸte, este o experienÅ£ă de negrăit, înÅ£eleasă doar de cei care au trăit-o.

În zilele acestea, semănate de atâta frământare, stres, zbucium uneori fără rost, avem atâta nevoie de Hristos, atâta nevoie de liniÅŸtea binecuvântată a rugăciunii adevărate, atâta nevoie de a-L cunoaÅŸte pe Dumnezeu, de a rămâne în cuvintele Lui. Acolo, la Mănăstirea Sfântului Ioan Botezătorul ÅŸi a Sfântului Siluan Athonitul, o clipă se preschimbă în veÅŸnicie, iar frămân­tarea în pace deplină. Vii împresurat de griji ÅŸi de gânduri ÅŸi pleci cu un singur gând, acela de a păstra întreagă, neÅŸtirbită comoara rugăciunii dobândită acolo.

M-aÅŸ întoarce de mii de ori să retrăiesc ceea ce am simÅ£it în scurtul timp petrecut acolo. Mă rog ca viaÅ£a noastră să fie de acum a lui Hristos ÅŸi grija noastră cea mai mare să fie cum să ne mântuim, cum să rămânem în cuvintele Lui, cum să păstrăm dulceaÅ£a rugăciunii.

Åži, nu în ultimul rând, mulÅ£umim obÅŸtii mănăstirii care ne-a găzduit cu atâta amabilitate, părin­telui Melchisedec pentru binecuvântarea de a ne scoate la închinare MoaÅŸtele Sfântului Siluan, pre­cum ÅŸi celor care au ales să fie alături de noi ÅŸi să înceapă în acest mod urcuÅŸul duhovnicesc perso­nal, doamnei Mariana Noghi cu fiul, Daniel, doamnei Maria Gândilă cu fiica, Adoriana, doamnei Cati, lui Marcel Todea ÅŸi Marius Ursu, care ne-au însoÅ£it în acest pelerinaj. Dumnezeu să le răsplă­tească efortul ÅŸi râvna ÅŸi să le dăruiască pace, bucurii duhovniceÅŸti ÅŸi biruinÅ£ă în ispite!