Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale si Meridionale
Revista de spiritualitate ortodoxa si informare - www.apostolia.eu
Luna trecută, la 1 septembrie, a început un nou an bisericesc. Doamne, Îţi mulţumesc că m-ai luat de mână şi am mers cu Tine acolo unde au călcat picioarele Tale, trăind într-o săptămână un întreg an bisericesc: de la locul Naşterii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu (serbat la început de an) şi încheind cu locul Adormirii Ei (de la sfârşitul anului).
Cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Iosif, la iniţiativa Părintelui Mihnea şi a parohiei din Lyon, prin Centrul de Pelerinaje al Mitropoliei, ne-am adunat 40 de adulţi şi 3 copilaşi din Franţa, Belgia, Anglia şi România, şi am devenit o adevărată familie.
Începem la Ierusalim, la locul Naşterii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Apoi, la Nazaret, ne bucurăm de salutarea caldă pe care Arhanghelul i-a adresat-o: „Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine" (Lc. 1, 28). Domnul este şi cu noi, iar Măicuţa Sfântă ne îmbrăţişează cu iubirea ei. „Şi îngerul i-a zis (...): Şi iată vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus" (Lc. 1, 30-31). Iar ea răspunde: „Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!” (Lc. 1, 38). Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, te rugăm să ne înveţi şi pe noi să ştim care este voia lui Dumnezeu şi cum să o împlinim mereu! Ajungem apoi la Ein Karem, la locul naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, cel care va pregăti calea venirii Mântuitorului, „propovăduind botezul pocăinţei, spre iertarea păcatelor” (Lc. 3, 3). Sfinte Ioane Botezătorule, învaţă-ne şi pe noi calea smereniei, ca să ne curăţim şi să-L primim pe Pruncul Iisus în ieslea din inimile noastre!
Continuăm în Betleem, unde Preacurata Fecioară „a născut pe Fiul său Cel Unul-Născut şi L-a înfăşat şi L-a culcat în iesle” (Lc. 2, 7). Ne închinăm şi noi în grota Naşterii Mântuitorului. Noi nu-i aducem daruri, ci El ne aşteaptă cu darul de a fi numai cu El în micuţa grotă, unde ne şi împărtăşim cu Trupul şi Sângele Său. Următorul popas e mănăstirea dedicată păstorilor care, la îndemnul îngerilor, pleacă imediat să-L vadă pe Prunc şi să spună, împreună cu toată oastea cerească şi cu oamenii: „Slavă întru Cei de Sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire” (Lc. 2, 14).
„În Iordan botezându-Te Tu, Doamne, închinarea Treimii S-a arătat...” Cântăm Troparul Botezului Domnului pe malul Iordanului. E minunat acest loc, unde s-a auzit glas din cer: „Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit” (Mt. 3, 17). Dumnezeule Cel Veşnic, Ţie Îţi mulţumim că ne-ai adus până aici şi Te rugăm să ne ajuţi să păstrăm „hăinuţa” Sfântului Botez cât mai curată! La Muntele Carantaniei, locul unde Mântuitorul S-a retras să postească 40 de zile şi unde a fost ispitit, ne rugăm: Doamne, arată-ne mereu cum să rezistăm ispitelor şi ne ajută nouă să trecem nevătămaţi prin valurile acestei vieţi!
Mergem apoi în Cana Galileii, locul unde Mântuitorul face prima Sa minune la nunta Sfântului Simon Zilotul. Domnul binecuvântează nunta prin prezenţa Sa şi le dă mirilor „darul" schimbării apei în vin.
Suntem pe malul Mării Galileii (Lacului Tiberiadei), la ruinele cetăţii Capernaumului în care Mântuitorul a realizat cele mai multe minuni şi vindecări, dar S-a şi întristat, fiindcă simţea că oamenii nu înţeleg sensul venirii Lui, ci cer numai semne şi minuni, fără să-L caute, fără să ardă de dorinţa de a fi cu El. Doamne, iartă-ne şi pe noi că nu avem mereu dorinţa vie de a fi cu Tine şi de a zice precum Sf. Petru pe Muntele Taborului când Te-ai schimbat la Faţă: „Bine este să fim noi aici"!
Mergem cu Domnul spre Ierusalim, ne oprim în Betania, unde găsim mormântul gol al lui Lazăr, înviat de Mântuitorul. Îl însoţim pe Domnul pe Muntele Măslinilor, Îl întâmpinăm cu ramuri de finic când intră în Ierusalim „blând, călare pe asină" (Mt. 21, 5) şi rămânem lângă Domnul la Cina cea de Taină când „pâinea vieţii" (In. 6, 35) Se dă p entru Mântuirea noastră: „Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu" (Mc. 14, 22) şi „de va mânca cineva din această pâine, viu va fi în veac (In 6, 51). „Beţi dintru acesta toţi, că acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor" (Mt. 26, 27-28). Îl vedem pe Domnul plângând în Ghetsimani, lăsându-Se în voia Tatălui, asistăm cu lacrimi la trădarea lui şi apoi plângem cu Petru pe Muntele Sionului după ce se leapădă de Hristos. Asistăm la judecarea nedreaptă a Mântuitorului, vedem cum e batjocorit si lovit, cum Îşi duce greu Crucea şi cum e răstignit. Plângem împreună cu Sfintele Femei privind spre Cruce şi apoi Îl vedem pus în Mormânt şi plecăm trişti. Dar noaptea venim la Sfânta Liturghie şi intrăm în Mormântul gol, şi ne bucurăm cu bucurie mare, căci Hristos a înviat din morţi! Apoi ne întâlnim cu El în Sfânta Împărtăşanie. Îl vedem înălţându-Se la Cer şi apoi Îl întâlnim pe Muntele Sionului, intrând prin uşile încuiate la ucenici şi spunându-le „Pace vouă!". Mergem apoi la mormântul gol al Măicuţei Sfinte care ne priveşte iubitoare din Ceruri. Şi astfel am ajuns la sfârşitul anului bisericesc.
Multe altele am mai văzut şi trăit, dar dacă ar fi să le scriu pe toate, n-ar ajunge o revistă întreagă. Aşa că mergeţi, vedeţi, bucuraţi-vă şi scrieţi voi continuarea!
Elena Barbu, Grenoble
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale
Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni
Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni
Copyright @ 2008 - 2023 Apostolia. Toate drepturule rezervate
Publicatie implementata de GWP Team