În timpul celor 10 zile, copiii au învățat să se roage, să picteze, să împletească, să cânte, să danseze și să fie unii cu alții. Dar mai mult decât atât, au avut un timp numai al lor, un loc doar pentru ei, o piesă în care ei erau perso­najul principal.

Prin toate aceste activități, prin Sfintele Liturghii și prin rugăciunile de seară și de di­mineață, prin joacă și poveștile înainte de culcare au simțit bucuria copilăriei din plin și mai ales au văzut că această bucurie e cu atât mai mare cu cât este trăită în Dumnezeu.

Cei mai mari au avut un atelier de comu­nicare în care au avut prilejul de a se exprima, de a se cunoaște mai bine pe ei înșiși și de a crea legături de prietenie puternice. Unul din­tre copii, la începutul atelierului, când scriam pe o foaie așteptările fiecăruia, a zis frumos și profund: „Îmi doresc să descopăr taina din mine”. Åži chiar aceasta cred că a fost tabăra, o încercare de a ne descoperi taina proprie și pe cea a aproapelui. Noi, animatorii, am fost co­pleșiți de taina ascunsă în copilașii pe care Dumnezeu ni i-a încredințat în timpul aces­tor zile. Iar copiii s-au bucurat de taina aflată în ei, de taina copilăriei, spre care tânjim atât de mult noi, cei mari...

În toiul bucuriei din ultimele zile, m-am gândit la un moment dat, cu părere de rău, că cei care au participat sunt doar o mică parte din copiii aflați în străinătate și care, la rândul lor, s-ar fi bucurat la fel de mult. Îmi doresc din suflet ca aceste tabere să fie cât mai cunos­cute printre familiile de români din Occident, să se organizeze în mai multe locuri, poate chiar în țările de unde vin copiii, căci sunt pri­lejuri de a sădi sămânța cea bună în sufletele lor curate. Iar noi dăm mărturie că rodul cel bun se vede încă din timpul taberelor și ne ru­găm ca el să continue să crească în sufletele micuților.

Benedict Both, animator Lisabona, Portugalia

Dragii mei,
În ziua când ați plecat cu toții din tabără, de nostalgie m-am dus la Masa tăcerii, singu­ră, să decantez toate... Era răcoare și plăcut în parc, toată ziua m-am gândit la voi toți, ani­matori și copii... La Masa tăcerii era un grup de tineri care cântau la o chitară în surdină o muzică folk lejeră... asta ca să nu pierd spiri­tul din tabără („De la moșii noștri noi am în­vățat / Doina și balada ce ni le-au lăsat")... mi se părea incredibil de fain totul... și de nere­petat...

Voiam să vă spun tuturor că mi se pare minunat ce ați făcut în tabără. De mult nu am mai avut o perioadă atât de lipsi­tă de gânduri. Noi trăim o viață compli­cată, mai ales de gânduri... ne-am com­plicat-o noi, nu intru în detalii, și pentru mine Tismana a fost ceva atât de intens că am fost, cred, într-o continuă uimire... acum sunt cu dezmeticirea sau cu nedu­merirea de după, cum ar spune Eliade. Drept să spun, eu nu prea sunt o exalta­tă, și totuși mi s-a părut un timp binecu­vântat...

Nu scriu să vă flatez, ci pentru că tre­buia să vă spun, să aveți un feedback de la un afon...

Mie lucrul cu copiii mi se pare extrem de greu, mai ales cu cei mai mari, cu ado­lescenții; cei mai mici mă dezarmează cu replicile, cu privirea, cu felul lor de a ve­dea lucrurile fără ocolișuri, cu trecerea lor, instantaneu, de la râs la plâns, cu im­plicarea lor totală și serioasă în jocuri, cu felul lor de a nu pricepe un compromis sau o jumătate de măsură și mai ales cu generozitatea lor gratuită. De la fiecare ai o lecție de învățat. Nu pot să îl uit pe Damian, care, văzându-l pe Marin bol­nav în pat, fără chef de nimic, l-a întrebat foarte serios: „Marine, ce pot să fac pen­tru tine ca să te simți mai bine? Orice, spune, ce să fac? Să fac o acrobație?"

Așa sunt copiii în general, dar ce mi s-a părut grozav este aducerea lor din toa­te colțurile lumii în același mediu bine­cuvântat de la Tismana, unde Cuviosul Nicodim și Maica Domnului i-au ținut în palmă... și nu pot decât să mă bucur enorm și să văd o sămânță bună aruncată în pământ bun și, cum „nu există întâmplare", văd Pronia lui Dumnezeu și planul Lui în timp cu toți acești copii risipiți prin lume.

M-a impresionat grozav ex­plicarea Sfintei Proscomidii pen­tru copii. Ce văd eu cu adevărat lucrător este firescul lucrării dumnezeiești către oameni, că­tre copii, un ferment de credin­ță, de lucru bine făcut, la timp, un firesc, o normalitate către care ar trebui să tindem mai mult și noi, adulții, care ne îm­piedicăm de prea multe rațiuni politically correct,inclusiv în cele bisericești... „Te slăvesc pe Tine, Părinte, Doamne al cerului și al pământului, căci ai ascuns aces­tea de cei înțelepți și pricepuți și le-ai descoperit pruncilor" (Matei 11, 25).

Ca să închei în nota poetică de la început și să vă fac să retră­iți clipe minunate: pe seară, în ziua când ați plecat, am fost cu toții, copiii P. și cu George, în ta­bără... încă o dată... să se mai dea cei mici o dată în leagăne... Era și nenea Ricu acolo... singur cu munții și pădurea... Copiii au um­plut leagănele încă o dată și le-au dat viață; nu se mai dădeau ple­cați, părea că și leagănele acelea se bucură iarăși, că totul în jur respiră încă râsetele proaspete...

Nenea Ricu ne povestea că la miezul nopții luna este perfect rotundă și e drept deasupra mănăstirii... și eu mă gândeam la omul aces­ta, pe care nici nu l-am băgat în seamă în tim­pul taberei - că își făcea treaba cu o discreție extremă -, ce pace degaja și cu câtă naturale­țe vorbea despre frumusețea Tismanei, des­pre Coșbuc și cumnatul lui care avea o vilă ceva mai sus de tabără, de Grigorescu, care au iubit și ei răsăritul și apusul de soare la Tismana... fără nimic ostentativ de agenție de turism, ci cu siguranța și umilința pe care nu­mai adevărul le poate da.

Astfel am să mă gândesc eu la Tismana 2013 și mulțumesc întâi lui Dumnezeu și apoi tutu­ror celor care au lucrat așa încât să mă împăr­tășesc și eu de Lumina Lui caldă de acolo...

Vă îmbrățișez pe toți în gând,

Alina Tiron (medic) Bruxelles, Belgia

Într-o seară am reușit să vorbesc cu câțiva copii. Astfel l-am cunoscut pe Stefano, care are 12 ani și s-a născut în Italia. Mama este român­că, iar tatăl italian. Era venit pentru prima oară în tabără, însă reușise deja să-și facă prieteni, chiar dacă vorbește mai greu limba română, pe care a învățat-o mai mult de la bunica. „Aici am reușit să-mi deschid inima. Mi-a plăcut foarte mult slujba Prohodului Maicii Domnului, căci în timpul ei am simțit cum Dumnezeu intră în sufletul meu", mi-a mărturisit Stefano.

La fel de încântată de tabără era și Laureline, care, la cei 9 ani împliniți, deși năs­cută în Franța, vorbește foarte bine româna. „Am participat și anul trecut la tabără și mi-a plăcut că părintele ne-a explicat unele lucruri. De exemplu, nu știam ce fac preoții cu pâini­le la sfârșit de slujbă, acum însă știu că le bi­necuvântează. De asemenea, am învățat câte­va rugăciuni pe care le spun aici, dar și acasă, când merg la biserică cu mama." Sofia are 10 ani, este din Franța și participă deja pentru a treia oară la tabăra de la Tismana. „Îmi place că vin mulți copii din alte țări și că pot să mă cunosc cu ei. De asemenea, îmi place că ne în­vață multe lucruri despre Dumnezeu și ne apropiem mai mult de El."

Mi-am umplut desaga sufletului cu zâmbe­tele dăruite de copii, precum și cu lumina ino­cenței lor, plecând de la Tismana bucuroasă pentru ei că s-au întors în România, chiar și pentru puțin timp, unde au vorbit cu Dumnezeu în voie, I-au povestit de prieteniile care s-au înfiripat în tabără și s-au înfruptat din dulceața Ortodoxiei de acasă.

Ecaterina Luțișina, jurnalist

Vă mulțumesc pentru această tabără, întrucât pentru mine, ca mamă, tabăra este alterna­tiva și răspunsul sănătos de care aveam nevoie pentru copilul meu în această lume în care so­cietatea nu oferă decât alternative negative. Posibilitatea de a fi acolo cu copiii care împărtă­șesc aceleași sentimente, de a descoperi prietenii și oameni sinceri mi se pare minunată!

mama lui S.

Doamne ajută! Vă scriu pentru a vă felicita încă o dată pentru taberele pe care le organi­zați. De când a plecat de la Tismana, E. povestește aproape tot timpul numai despre ceea ce a făcut acolo și despre cât de valorizat și ocrotit s-a simțit. Privilegiul de a fi fost la Caraiman și la Tismana a însemnat pentru noi mângâierea pe care Dumnezeu ne-a trimis-o după o perioa­dă plină de încercări. Mai departe, ar însemna foarte mult dacă E. ar putea rămâne în legătură cu animatorii de care s-a atașat și de la care a învățat atât de mult. Vă doresc ca Dumnezeu să vă ocrotească în tot ceea ce faceți și să ne vedem cu bine. Cu mult drag!

mama lui E.