Élisabeth Behr-Sigel : VII. Familia

Liselotte ÅŸi Andrei se căsătoresc pe 19 februarie 1933, într-un oraÅŸ din apropierea Parisului. Taina este săvârÅŸită de către părintele Lev Gillet, care a adus-o pe Élisabeth la ortodoxie, ÅŸi de către părintele Nicolae Behr, unchiul lui Andrei. Inginer chimist, Andrei găseÅŸte de lucru la Nancy, iar cuplul se stabileÅŸte în acest oraÅŸ din Estul FranÅ£ei. Pentru Élisabeth începe o nouă perioadă, în care se obiÅŸnuieÅŸte cu viaÅ£a din acest oraÅŸ. Leagă prietenii trainice cu locuitorii din cartier, legături care se întăresc în mod semnificativ în timpul războiului. Tânăra femeie este însă nesigură în ceea ce priveÅŸte viitorul ei profesional. NereuÅŸind să găsească un loc de muncă plătit în care să poată folosi diploma sa de teologie, acceptă ore de suplinitor în ÅŸcoala primară, iar apoi la liceu, ca profesor de germană. Această activitate este punctată de naÅŸterea a două fiice: Nadine în 1934, apoi Mariane în 1936. Este o perioadă de viaÅ£ă familială intensă, care lasă puÅ£in timp studiilor teologice.

Cu toate acestea, Élisabeth reuÅŸeÅŸte să termine diferite articole, care dau mărturie despre continuarea meditaÅ£iei ei asupra trecerii la ortodoxie. Publică mai cu seamă o scurtă prezentare a sărbătorii PaÅŸtilor aÅŸa cum a trăit-o în mijlocul comunităÅ£ii ortodoxe în ziarul La quinzaine protestante. Prin aceste dintâi articole se conturează vocaÅ£ia sa de teolog: aceea de a transmite Occidentalilor trăirea seculară a TradiÅ£iei ortodoxe în cuvinte pe înÅ£elesul lor. Într-o scrisoare adresată Elisabetei, părintele Lev Gillet o întăreÅŸte în urmarea acestei căi: „Cred, spune el, că puteÅ£i avea un rol important în tâlcuirea valorilor duhovniceÅŸti ruseÅŸti în Occident. » (1)

În ciuda fascinaÅ£iei ce o are pentru Rusia, tânăra mamă nu se simte împlinită în sânul parohiei locale, unde slujbele sunt săvârÅŸite în întregime în limba slavonă pentru enoriaÅŸii ruÅŸi în vârstă, puÅ£in doritori de schimbări. Ea se încarcă atunci în timpul ÅŸederilor la Paris, la prietenii săi emigranÅ£i, cu precădere în preajma părinÅ£ilor Lev Gillet ÅŸi Serghie Boulgakov. Élisabeth are ocazia să facă cunoÅŸtinÅ£ă cu maica Maria Skobstoff, în căminul de pe strada Lourmel întemeiat de monahia care avea să ascundă aici, în timpul războiului, mai mulÅ£i iudei, ÅŸi care va muri apoi deportată.

Această perioadă fericită, în timpul căreia Élisabeth s-a împărÅ£it între grija pentru familie, îndatoririle profesionale ÅŸi activitatea teologică, se încheie o dată cu mobilizarea generală din septembrie 1939, care marchează începutul celui de-al doilea război mondial.
 

Olga Lossky
(traducere din limba franceză de Ioana Căpităneanu)
 

Note de subsol

(1) Scrisoare din luna august 1937.