Tema întâlnirilor noastre este despre boală ÅŸi vindecare, despre viaÅ£ă ÅŸi moarte. Vom aborda această temă citind împreună mai multe fragmente despre vindecări minunate făcute de către Iisus Hristos ÅŸi menÅ£ionate în Sfintele Evanghelii. AÅŸ vrea însă înainte de a deschide bibliile, să poziÅ£ionez acest subiect în istoria Mântuirii. Voi face acest lucru într‑un mod cât mai simplu. 

Creaţia

Cei care mă cunosc cât de cât ÅŸtiu că la întâlnirile noastre biblice îmi place să încep cu… începutul. „La început Dumnezeu a făcut cerul ÅŸi pământul…”. În fiecare din primele ÅŸase zile ale creaÅ£iei, textul Facerii ne spune: „ÅŸi a văzut Dumnezeu că este bine”. La sfârÅŸitul celei de‑a ÅŸasea zi, înainte de Sabat, Dumnezeu îÅŸi împlineÅŸte lucrarea creându‑l pe om după chipul ÅŸi asemănarea Sa. Facerea ne spune atunci, ca un fel de recapitulare: „Åži a privit Dumnezeu toate câte a făcut ÅŸi iată erau bune foarte”. De ÅŸase ori bun ÅŸi o dată foarte bun. Adică de ÅŸapte ori, o perfecÅ£iune, o deplinătate. 

Acestea ar trebui să ne fie de ajuns ca să putem afirma că Dumnezeu a făcut totul pentru ca omul să trăiască pe deplin ÅŸi perfect fericit. 

Omul este făcut pentru bucurie, fericire, viaÅ£ă. 

Boala, suferinÅ£a, durerea, angoasa, frica, moartea sunt total absente din creaÅ£ia dintâi. Ele nu există.

Neascultarea 

CunoaÅŸtem cu toÅ£ii textul din capitolul 3 al CărÅ£ii Facerii, cel al căderii. Eva, înÅŸelată de ÅŸarpe, mănâncă din fructul oprit ÅŸi‑i dă ÅŸi lui Adam. Cu toate acestea, porunca lui Dumnezeu fusese foarte clară: „Din toÅ£i pomii din rai poÅ£i să mănânci. Iar din pomul cunoÅŸtinÅ£ei binelui ÅŸi răului să nu mănânci” ÅŸi pedeapsa pe care ar fi riscat‑o printr‑o eventuală neascultare: „căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreÅŸit!”. 

Care sunt urmările acestei neascultări?

Adam ÅŸi Eva se descoperă goi. Se ascund. Le este teamă. Se eschivează în faÅ£a lui Dumnezeu. Nu se căiesc. La întrebarea: „Ai mâncat din pomul din care Å£i‑am spus să nu mănânci?” Adam răspunde – nu citez cuvânt cu cuvânt din textul biblic – „Nu eu, ci femeia”, iar Eva „nu eu, ci ÅŸarpele”. 

Adam ÅŸi Eva vor cunoaÅŸte durerea ÅŸi suferinÅ£a. Evei: „Voi înmulÅ£i mereu necazurile tale, mai ales în vremea sarcinii tale; în dureri vei naÅŸte copii”. Lui Adam: „blestemat va fi pământul pentru tine! Cu osteneală să te hrăneÅŸti din el în toate zilele vieÅ£ii tale… din sudoarea feÅ£ei tale îÅ£i vei mânca pâinea ta”.

Adam va cunoaÅŸte ÅŸi moartea: „…până te vei întoarce în pământul din care eÅŸti luat; căci pământ eÅŸti ÅŸi în pământ te vei întoarce”.

Adam ÅŸi Eva sunt îmbrăcaÅ£i de către Dumnezeu în haine de piele ÅŸi sunt alungaÅ£i din Paradis. 

Urmarea nu este decât o răspândire a violenÅ£ei: Cain îl omoară pe fratele său Abel. Lameh vrea să fie răzbunat de ÅŸaptezeci ÅŸi ÅŸapte de ori… Acest rău se răspândeÅŸte atât de repede ÅŸi de adânc în inima omului încât lui Dumnezeu îi pare rău că l‑a făcut pe om ÅŸi se întristează. Merge până‑ntr‑acolo încât decide să‑l ÅŸteargă de pe faÅ£a pământului prin potop. 

Acest ÅŸir de blesteme, violenÅ£e, suferinÅ£e, dureri… nu este dorit de către Dumnezeu. Să ne fie acest lucru foarte clar tuturor. Nu este – ÅŸi insist asupra acestui lucru – nicio pedeapsă a lui Dumnezeu. Este o consecinÅ£ă a neascultării noastre a tuturor. Repet, porunca lui Dumnezeu: „să nu mănânci…” este foarte clară, la fel cum e ÅŸi consecinÅ£a neascultării. Toate relele de care suferă omul sunt aduse în această lume de către ÅŸi prin cădere. Dumnezeu nu le‑a dorit. Dumnezeu nu a vrut niciodată răul, Dumnezeu nu a vrut niciodată suferinÅ£a omului. Acestea sunt opusul dorinÅ£ei Lui dintâi care era – ÅŸi care a fost – să creeze o lume „bună foarte” în care omul să trăiască pe deplin fericit. 

Boala

E momentul să ne întoarcem la tema întâlnirii noastre: boala. Îmi veÅ£i spune că încă nu se vorbeÅŸte despre boli în aceste prime capitole ale Facerii. Ei bine, ba da. Și chiar despre boli grave. Omul se descoperă gol, îÅŸi pierde inocenÅ£a, intimitatea cu Dumnezeu. Se ascunde, îi este ruÅŸine. Este acoperit de un sentiment grav de culpabilitate. Åžtie că este păcătos. Åžtie că nu L‑a ascultat pe Dumnezeu. Îi este teamă de Dumnezeu. Deja mândria îl împiedică să se pocăiască, să‑I ceară iertare lui Dumnezeu. Dimpotrivă, începe să acuze. CunoaÅŸte durerea ÅŸi suferinÅ£a. Este îmbrăcat în haine de piele, adică în trup de carne, pecete a condiÅ£iei noastre umane. Este scos din Paradis. Îl aÅŸteaptă moartea…

Lucrarea de răscumpărare a lui Hristos

Am vorbit deja prea mult. Nu vreau să spun ÅŸi mai multe. Pe de altă parte, prefer mai degrabă să descoperim împreună, citind câteva fragmente din Sfintele Evanghelii despre vindecări, cum se înfăptuieÅŸte această lucrare mântuitoare a lui Hristos. AÅŸ vrea să facem acest lucru din perspectivă. Adică fără să uităm ce am încercat să vă spun despre creaÅ£ia dintâi ÅŸi despre cădere. Să nu vedem în Hristos doar un simplu tămăduitor venit să ne vindece de bolile noastre fizice, căci asta ar fi aproape o insultă, o blasfemie. 

Hristos este doctor, da, dar un doctor care miluieÅŸte, care iartă, care ridică, care mântuieÅŸte, care ne vindecă intergral, trup ÅŸi suflet…

Să îndrăznim să punem întrebările de fond:

Vrem să ne vindecăm cu adevărat?

Dacă da, de ce vrem să ne vindecăm? Cu ce scop?

Åži de ce boală vrem să ne vindecăm? 

Ieromonahul Moise, Mănăstirea Născătoarei de Dumnezeu ÅŸi a Sfântului Martin, Cantauque