Nu spun că-i cumplit lucru să doreÅŸti această cinste; ci-i cumplit lucru să o doreÅŸti ca să ajungi stăpân ÅŸi puternic. Această dorinÅ£ă, socot eu, trebuie izgonită din suflet cu toată sârguinÅ£a. De la început să n-o laÅŸi să Å£i se cuibărească în suflet, ca să poÅ£i lucra în toată libertatea. Omul care n-a dorit să se împodobească cu această cinste, nici nu se teme că o va pierde; iar o dată ce nu se teme, poate săvârÅŸi orice faptă, cu libertatea ce se cuvine unor creÅŸtini. Dimpotrivă, dacă se teme ÅŸi tremură că are să fie coborât din dregătorie, atunci suferă o amară robie, plină de o mulÅ£ime de necazuri ÅŸi este silit de multe ori să păcătuiască ÅŸi faÅ£ă de oameni ÅŸi faÅ£ă de Dumnezeu. Sufletul episcopului însă nu trebuie să simtă o astfel de teamă. Episcopul trebuie să fie ca ÅŸi ostaÅŸii viteji de pe câmpul de bătaie, care luptă cu curaj ÅŸi cad cu bărbăÅ£ie. Tot aÅŸa ÅŸi cei care vin la această înaltă slujire: să primească episcopia ÅŸi să o părăsească dacă trebuie, aÅŸa cum se cuvine unor bărbaÅ£i creÅŸtini, încredinÅ£aÅ£i fiind că o astfel de plecare din înalta slujire  nu le aduce o cunună mai mică decât episcopia. Într-adevăr, când eÅŸti silit să pleci din înalta slujire pentru că n-ai vrut să faci o faptă netrebnică ÅŸi nevrednică de vrednicia acestei înalte dregătorii, aduci din partea lui Dumnezeu pedeapsă asupra celor care te-au dat afară pe nedrept, iar asupră-Å£i mare răsplată.

Sfântul Ioan Gură de Aur, Despre PreoÅ£ie, 3, 11, Sophia, 2004