În noaptea sfântă a Crăciunului primim din nou în lume, în mijlocul nostru, pe Cel ce toate le‑a făcut cu puterea dumnezeirii Sale, putere dumnezeiască ce se arată în iubirea Sa de oameni. Fiul ÅŸi Cuvântul lui Dumnezeu se naÅŸte astăzi din Preacurata Fecioară Maria în binecuvântata peÅŸteră a Betleemului. În istoria noastră omenească iubirea lui Dumnezeu pentru noi oamenii „are o faÅ£ă ÅŸi un nume” în Pruncul născut în iesle : Iisus Hristos. Întru El, Dumnezeu ÎnsuÅŸi Cel în Treime îÅŸi arată toată dragostea pe care El o are întru Sine pentru noi, cei ce suntem după chipul ÅŸi asemănarea Lui. Iubirea dumnezeiască din veÅŸnicie trăită în Dumnezeu Cel Unul, dar întreit în Persoane, ni se împărtăÅŸeÅŸte astăzi tainic în Hristos. ZămisliÅ£i fiind după chipul ÅŸi asemănarea Iubirii ÎnsăÅŸi, dar căzuÅ£i, omorâÅ£i de neîncredere ÅŸi neascultare faÅ£ă de Cel Bun ÅŸi Iubitor care ne‑a dat viaÅ£ă din nesfârÅŸita Sa dragoste, astăzi ne regăsim în iubirea cea mântuitoare pe care Pruncul Iisus ne‑o aduce în ieslea celor necuvântătoare din Betleem.   

„Cel Preabun” nu ne iubeÅŸte cu o iubire străină Lui, ci dându‑Se pe Sine ÎnsuÅŸi iubirii omeneÅŸti, slabă ÅŸi mărginită, ca aceasta să‑I răspundă, să‑L primească ÅŸi să‑I primească iubirea ÅŸi să o trăiască cu Cel care i‑o dăruieÅŸte. „Întru aceasta am cunoscut iubirea – ne spune Sfântul Ioan Evanghelistul: că El Åži‑a pus sufletul Său pentru noi…” (1 Ioan 3, 16). 

De aceea spunem că nu‑L primim pe Cel care se naÅŸte în lume, pe Pruncul Iisus, doar pe pământ ÅŸi în cele ale pământului – ÅŸi acestea creaÅ£ia ÅŸi darurile lui Dumnezeu făcute nouă – ci Îl primim mai ales ÅŸi înainte de toate ÅŸi în inimile noastre. El ÎnsuÅŸi, Fiul Cel Unul Născut, din încredinÅ£area Părintelui Ceresc, ne‑a primit în inima Lui plină de iubire, învăÅ£ându‑ne prin aceasta că El este Iubirea ÎnsăÅŸi, că  Dumnezeu Cel în Treime „este iubire” (1 Ioan 4, 8). În Pruncul Iisus astăzi Îl primim pe Dumnezeu – Iubirea ÎnsăÅŸi!  În nemărginirea ei, dragostea lui Dumnezeu vine la noi în chipul Copilului smerit – am putea spune cât o  „fărâmă de om” – ca noi să o putem primi fără a fi copleÅŸiÅ£i de măreÅ£ia ÅŸi slava ei, fără a fi mistuiÅ£i de lumina ei orbitoare, copleÅŸiti de nesfârÅŸirea ei.

„Întru aceasta s‑a arătat dragostea lui Dumnezeu către noi – ne spune  Sfântul Ioan Evanghelistul – că pe Fiul Său Cel Unul Născut L‑a trimis Dumnezeu în lume, ca prin El viaÅ£ă să avem” (1 Ioan 4, 9). Smerit colindător al iubirii dumnezeieÅŸti la porÅ£ile inimilor noastre, Hristos aÅŸteaptă să Îi deschidem, să‑L primim ÅŸi să‑L încălzim la rându‑ne în taina inimii noastre chiar cu puÅ£inul dragostei pe care o avem. Darul pe care El ni‑l aduce este viaÅ£a Sa ÎnsăÅŸi pe care El Åži‑o pune acum pentru noi, ca Om ÅŸi Dumnezeu, în mâinile Părintelui Ceresc prin Care El ni S‑a dăruit. Ce dar aÅŸteaptă în schimb de la noi? „IubiÅ£ilor, dacă Dumnezeu astfel ne‑a iubit pe noi, ÅŸi noi datori suntem să ne iubim unul pe altul” (1 Ioan 4, 11), ne spune Sfântul Ioan Evanghelistul.

Am putea numi deci sărbătoarea NaÅŸterii Domnului ÅŸi „sărbătoarea iubirii dumnezeieÅŸti care ni se dăruieÅŸte nouă, oamenilor”, dar care ne ÅŸi dăruieÅŸte puterea de a iubi aÅŸa cum Dumnezeu ne iubeÅŸte. Deci iată cel mai mare dar pe care îl primim: să ne putem iubi unul pe altul aÅŸa cum Dumnezeu ne iubeÅŸte! Mare, dar ÅŸi greu de purtat în viaÅ£a din lumea aceasta! Åžtiindu‑ne ÅŸi văzându‑ne slăbiciunea nu îndrăznim să credem că am putea iubi ÅŸi noi aÅŸa cum Dumnezeu iubeÅŸte, deÅŸi Hristos ne spune să îndrăznim în numele Lui, căci El „a biruit lumea”. Ce biruinÅ£ă a avut asupra lumii? Cea a armelor, a puterii? Nu, ci pe cea a iubirii jertfelnice, prin care S‑a dat pe Sine, adică S‑a dăruit pe Sine nouă, iubindu‑ne până la sfârÅŸit. Iubirea Sa jertfelnică începe în ieslea pântecelui devenit cer al Fecioarei Maria, apoi în ieslea celor necuvântătoare devenită ÅŸi ea cer, ca să continue în ieslea inimii noastre care poate ÅŸi ea să devină cer, prin iubire. Primim astăzi pe Cel care ne colindă la poarta inimii pentru a face din ea cer, prin iubire. 

Să‑L rugăm pe Cel Unul Născut din Tatăl, care se naÅŸte din Pururea Fecioara Maria pentru a noastră mântuire, să ne dăruiască puterea de a ne iubi unul pe altul. Ce vom putea pune în locul iubirii în viaÅ£a noastră: suferinÅ£a urii, suferinÅ£a neiertării, suferinÅ£a singurătăÅ£ii, suferinÅ£a bolii, suferinÅ£a morÅ£ii? Pe acestea Hristos a venit să le vindece prin naÅŸterea Sa. De aceea, fraÅ£i ÅŸi surori, suntem astăzi încredinÅ£aÅ£i că putem, în Hristos, să iertăm ÅŸi să iubim pe cei care ne nedreptăÅ£esc, să fim alături de cei singuri, să mângâiem pe cei în suferinÅ£ă, pentru că Hristos ne‑a dăruit prin NaÅŸterea Sa iubirea cea mai presus de orice neputinÅ£ă, cea care vindecă totul în noi ÅŸi ne aduce Cerul aproape.

Åži eu Îl rog pe „Cel Preabun” la acest ceas de mare bucurie ÅŸi speranÅ£ă pentru omenirea întreagă să vă mângâie pe cei în suferinÅ£e de tot felul, să vă împace pe cei neîmpăcaÅ£i, să vă bucure pe cei întristaÅ£i, să vă ocrotească pe cei în primejdii, să vă întărească pe cele care purtaÅ£i prunci în pântece, să vă dăruiască părinÅ£ilor înÅ£elepciunea cea binefăcătoare, să „întoarcă inimile copiilor către părinÅ£ii lor ÅŸi ale părinÅ£ilor către copiii lor”, să vă umple inima de dragostea cea vindecătoare.

Anul 2012 să vi‑l dăruiască Domnul Hristos cu pace ÅŸi împliniri!