„Buna ziua", zise puiul de vulpe. „Buna ziua", răspunse politicos Micul PrinÅ£, care se întoarse, dar nu văzu pe nimeni. „Sunt aici, sub măr", zise vocea. „Ce drăgălaÅŸă!... făcu Micul PrinÅ£. Cine eÅŸti tu?" „Sunt un pui de vul­pe", zise puiul de vulpe. „Vino să te joci cu mine, îi propuse Micul PrinÅ£. Sunt atât de necăjit...". „Nu pot să mă joc cu tine, zise puiul de vulpe. Nu sunt îmblânzit". „Ah, iartă-mă, exclamă Micul PrinÅ£. Ce înseamnă „să îm­blânzeÅŸti?" „E o istorie de mult uitată, zise puiul de vulpe. Înseamnă „să stabileÅŸti legături..." „Să stabileÅŸti legături?" „Exact, zise puiul de vulpe. Pentru mine nu eÅŸti acum decât un băieÅ£aÅŸ, precum o sută de mii de băie­Å£aÅŸi. Åži nu-mi pasă de tine precum nici Å£ie nu-Å£i pasă de mine. În ochii tăi nu sunt decât un pui de vulpe, la fel ca o sută de mii de alÅ£i pui de vulpe. Dacă însă mă îmblânzeÅŸti, vom avea nevoie unul de altul. Tu vei fi pentru mine unic pe lume precum unic pe lume voi fi ÅŸi eu pentru tine..." „Încep să înÅ£eleg, zise Micul PrinÅ£. Åžtiu o floare care cred că m-a îm­blânzit...".

Dar puiul de vulpe reveni la ideea lui.

   „Åžtii, duc o viaÅ£ă monoto­nă. Eu vânez găini, oamenii mă vânează pe mine. Găinile seamănă între ele, ca ÅŸi oa­menii. Åži mi s-a urât de toa­te. Dacă însă mă îmblânzeÅŸti, viaÅ£a mi se va lumina atunci ca o zi însorita. Voi recunoaÅŸte su­netul unorpaÅŸi ce se vor deosebi de ai tuturora. PaÅŸii altora mă fac sa mă pitesc sub pământ. PaÅŸii tăi mă vor chema afară ca o muzică. PriveÅŸte! Vezi holdele acele de grâu? Eu nu mănânc pâine. Grâul nu-mi tre­zeÅŸte niciun interes. Holdele nu-mi sugerează nimic. Tu însă ai niÅŸte plete de culoarea aurului. Åži ce mi­nunat va fi când mă vei îmblânzi! Hol­da aurită mă va face să mă gândesc la tine. Åži voi îndrăgi până ÅŸi foÅŸne­tul vântului printre spice...".

Puiul de vulpe tăcu, privind stă­ruitor la Micul PrinÅ£.

   „Te rog, îmblânzeÅŸte-mă!", zise el. „Cu dragă inimă, răspunse Micul PrinÅ£, dar nu dispun de timp. Tre­buie să-mi găsesc prieteni ÅŸi să cu­nosc o mulÅ£ime de lucruri". „CunoÅŸti numai pe cine îmblânzeÅŸti, zise pu­iul de vulpe. Oamenii nu au timp să mai ÅŸi cunoască ceva. Ei cumpără totul de-a gata de pe la negustori. Cum însă nu există negustori de pri­eteni, oamenii nu au prieteni. Dacă Å£ii să ai un prieten, îmblânzeÅŸte-mă!" „Åži ce trebuie să fac?", între­bă Micul PrinÅ£. „Trebuie să te înar­mezi cu răbdare, zise puiul de vulpe. Mai întâi te aÅŸezi pe iarbă, uite-aÅŸa, la o anumită distanÅ£ă. Eu mă uit la tine din coada ochiului, ÅŸi tu nu scoÅ£i o vorbă. Limba seamănă discordie. Pe zi ce trece însă te vei da tot mai aproape...".

Åži Micul PrinÅ£ îmblânzi vulpea. Iar când veni timpul să plece...

  „Ah! zise puiul de vulpe. Imi vine să plâng". „Tu eÅŸti de vină, ii zise Micul PrinÅ£. Eu n-am vrut să-Å£i căÅŸunez nici un rău, tu m-ai rugat să te îmblânzesc". „FireÅŸte", zise pu­iul de vulpe. „Dar vei plânge!", zise Micul PrinÅ£. „FireÅŸte", zise puiul de vulpe. „Atunci nu te alegi cu nimic". ,,Ba dam zise puiul de vulpe, îmi rămâne culoareagrâului... Iată secretul meu. Ni­mic mai mult: nu vezi bine decât cu inima. EsenÅ£i­alul este invizibil pentru ochi". „EsenÅ£ialul esteinvizibil pentru ochi", repetă Micul PrinÅ£ spre a nu uita...

Antoine de Saint-Exupery, Micul PrinÅ£, fragment