SECRETUL PRIETENIEI

    „Buna ziua", zise puiul de vulpe. „Buna ziua", răspunse politicos Micul Prinț, care se întoarse, dar nu văzu pe nimeni. „Sunt aici, sub măr", zise vocea. „Ce drăgălașă!... făcu Micul Prinț. Cine ești tu?" „Sunt un pui de vul­pe", zise puiul de vulpe. „Vino să te joci cu mine, îi propuse Micul Prinț. Sunt atât de necăjit...". „Nu pot să mă joc cu tine, zise puiul de vulpe. Nu sunt îmblânzit". „Ah, iartă-mă, exclamă Micul Prinț. Ce înseamnă „să îm­blânzești?" „E o istorie de mult uitată, zise puiul de vulpe. Înseamnă „să stabilești legături..." „Să stabilești legături?" „Exact, zise puiul de vulpe. Pentru mine nu ești acum decât un băiețaș, precum o sută de mii de băie­țași. Åži nu-mi pasă de tine precum nici ție nu-ți pasă de mine. În ochii tăi nu sunt decât un pui de vulpe, la fel ca o sută de mii de alți pui de vulpe. Dacă însă mă îmblânzești, vom avea nevoie unul de altul. Tu vei fi pentru mine unic pe lume precum unic pe lume voi fi și eu pentru tine..." „Încep să înțeleg, zise Micul Prinț. Åžtiu o floare care cred că m-a îm­blânzit...".

 

Dar puiul de vulpe reveni la ideea lui.

   „Åžtii, duc o viață monoto­nă. Eu vânez găini, oamenii mă vânează pe mine. Găinile seamănă între ele, ca și oa­menii. Åži mi s-a urât de toa­te. Dacă însă mă îmblânzești, viața mi se va lumina atunci ca o zi însorita. Voi recunoaște su­netul unorpași ce se vor deosebi de ai tuturora. Pașii altora mă fac sa mă pitesc sub pământ. Pașii tăi mă vor chema afară ca o muzică. Privește! Vezi holdele acele de grâu? Eu nu mănânc pâine. Grâul nu-mi tre­zește niciun interes. Holdele nu-mi sugerează nimic. Tu însă ai niște plete de culoarea aurului. Åži ce mi­nunat va fi când mă vei îmblânzi! Hol­da aurită mă va face să mă gândesc la tine. Åži voi îndrăgi până și foșne­tul vântului printre spice...".

 

Puiul de vulpe tăcu, privind stă­ruitor la Micul Prinț.

   „Te rog, îmblânzește-mă!", zise el. „Cu dragă inimă, răspunse Micul Prinț, dar nu dispun de timp. Tre­buie să-mi găsesc prieteni și să cu­nosc o mulțime de lucruri". „Cunoști numai pe cine îmblânzești, zise pu­iul de vulpe. Oamenii nu au timp să mai și cunoască ceva. Ei cumpără totul de-a gata de pe la negustori. Cum însă nu există negustori de pri­eteni, oamenii nu au prieteni. Dacă ții să ai un prieten, îmblânzește-mă!" „Åži ce trebuie să fac?", între­bă Micul Prinț. „Trebuie să te înar­mezi cu răbdare, zise puiul de vulpe. Mai întâi te așezi pe iarbă, uite-așa, la o anumită distanță. Eu mă uit la tine din coada ochiului, și tu nu scoți o vorbă. Limba seamănă discordie. Pe zi ce trece însă te vei da tot mai aproape...".

 

Åži Micul Prinț îmblânzi vulpea. Iar când veni timpul să plece...

  „Ah! zise puiul de vulpe. Imi vine să plâng". „Tu ești de vină, ii zise Micul Prinț. Eu n-am vrut să-ți cășunez nici un rău, tu m-ai rugat să te îmblânzesc". „Firește", zise pu­iul de vulpe. „Dar vei plânge!", zise Micul Prinț. „Firește", zise puiul de vulpe. „Atunci nu te alegi cu nimic". ,,Ba dam zise puiul de vulpe, îmi rămâne culoareagrâului... Iată secretul meu. Ni­mic mai mult: nu vezi bine decât cu inima. Esenți­alul este invizibil pentru ochi". „Esențialul esteinvizibil pentru ochi", repetă Micul Prinț spre a nu uita...

Antoine de Saint-Exupery, Micul Prinț, fragment