Avva Macarie, denumit și Egipteanul, sau cel Mare, s-a născut în jurul anului 300 și a dus pentru început o viață de rugăciune și asceză la marginea satului natal, așa cum a făcut și sfântul Antonie cel Mare. A plecat în pustia Scetei în jurul vârstei de 30 de ani. Maturitatea sa duhovnicească l-a făcut să fie căutat și dorit ca povățuitor de cei ce doreau să ducă o viață de nevoință. Sfântul Macarie l-a întâlnit de două ori pe sfântul Antonie cel Mare. A fost hirotonit preot și a murit în jurul anului 390.

Din apoftegmele sale aflăm multe date atât despre viața sa, cât și despre fizionomia sa.

Prăznuirea sa în Biserica Ortodoxă se face în 19 ianuarie. În aceeași zi se face si prăznuirea sfântului Macarie Alexandrinul, cu care este uneori confundat avva Macarie cel Mare.

Zis-a avva Macarie: «dacă dojenind pe cineva, te vei porni spre mânie, împlinești patima ta ; căci nu cumva pe alții să-i mântuiești și pe tine să te prăpădești. »

Întrebat-au unii pe avva Macarie, zicând : « cum suntem datori să ne rugăm ? » Le-a zis lor bătrânul : « nu este trebuință a vorbi multe, ci a întinde adeseori mâinile și a zice : ‘Doamne precum vrei și precum știi, miluiește !’ Iar de îți stă război asupra ta, zi : ‘Doamne, ajută-mi !’ Åži El știe ce e de folos, și face milă. »

Zis-a avva Macarie : « de s-a făcut întru tine defăimarea ca laudă și sărăcia ca bogăție și lipsa ca îndestulare, nu vei muri. Căci cu neputință este cel ce crede bine și lucrează cu blagoslovenie să cadă în necurăția patimilor și în înșelăciunea diavolilor. »

Povestea avva Macarie : « De ne vom aduce aminte de răutățile ce ne fac oamenii, ridicăm puterea aducerii aminte de Dumnezeu. Iar de ne vom aduce aminte de răutățile diavolilor, vom fi nerăniți. »

Zicea avva Pafnutie, ucenicul lui avva Macarie : « m-am rugat părintelui meu zicându-i să-mi dea un cuvânt ; iar el a zis : Să nu faci rău cuiva, nici să osândești pe cineva. Acestea păzește-le și te vei mântui. »