Această cugetare a unui bătrân din Schit arată autoritatea și cinstea de care se bucura avva Ioan Colov printre Părinți. De fapt el era renumit nu doar pentru virtuțile și harismele cu care l-a dăruit Dumnezeu, ci și pentru calitățile sale naturale, – blândețea și bunătatea – care îi atrăgeau simpatia și dragostea celor din jur.

Deși era dornic de singurătate și de unirea cu Dumnezeu, avva Ioan Colov se arăta întotdeauna dornic să ajute pe ceilalți, și a mers chiar până în oraș pentru a converti o prostituată.
Biserica îl proslăvește în rândul sfinților în luna ianuarie, ziua de 9 noiembrie.

Zis-a avva Ioan, că poarta sufletului este smerenia. Åži părinții noștri, prin multe ocări bucurându-se, au intrat în cetatea lui Dumnezeu.

Zicea avva Colov : nu este cu putință să zidească cineva casa de sus în jos, ci de la temelie în sus. I-au zis lui : ce este cuvântul acesta ? Le-a zis lor : temelia, aproapele este, ca să-l câștig și să-l folosesc mai întâi. Că de el sunt atârnate toate poruncile lui Dumnezeu.

Acesta zicea ucenicului său : să cinstim pe Unul și toți ne cinstesc pe noi. Iar de vom defăima pe unul care este Dumnezeu, ne defaimă pe noi toți și întru pierzanie mergem.

Povestit-au unii pentru avva Ioan Colov, că mergând către un bătrân tebeu la Schit, ședea în pustie și luând avva lui un lemn uscat, l-au răsădit și i-a zis lui : în fiecare zi adapă acest lemn cu câte un ulcior de apă, până ce va face roadă. Åži era departe de dânșii, încât se ducea de cu seară și venea dimineața. Iar după trei ani, a trăit lemnul și a făcut roadă și luând bătrânul rodul lui, l-a dus la biserică, zicând fraților : luați, mâncați din rodul ascultării !

Zis-a avva Ioan Colov : smerita cugetare și frica lui Dumnezeu sunt mai presus decât toate faptele bune !