Să-i lăsăm pe participanți să descrie ceea ce au trăit...

Evlavia românilor din Franța ne-a făcut să ne dorim să cunoaștem România. A fost o adevărată binecuvântare să o putem face într-un grup de oameni credincioși și în beneficiul unei asociații care ajută copiii. Pelerinajul a fost presărat de întâlniri cu ortodocși din România zilelor noastre, dar și cu cei care au trăit acum multă vreme, cu cei care sunt cinstiți ca și sfinți; întâlniri ca și acea icoană din Biserica Trei Ierarhi din Iași în care sunt înfățișate Sfânta Parascheva, ocrotitoarea Moldovei și Sfânta Odille, ocrotitoarea Alsaciei. Veniți pentru a vedea, am dat mărturie despre felul de a trăi ortodoxia în occident, despre calea care ne-a condus către ea.
părintele diacon Alexis și Dominique, Franța

Zilele au fost una mai frumoasă ca alta. Cuvintele maicii Siluana, ale părinților de la Sihăstria Putnei și Dragomirna, cinstea de a-l întâlni pe Mitropolitul Teofan, sfaturile părintelui Serafim la Râșca mi-au adus bucurie și m-au încurajat. M-a cutremurat închinarea la sfintele moaște de la Iași, Neamț, Suceava și Voroneț, la fel ca și simplul fapt de a mă afla în chilia Sfântului Daniil Sihastrul. Åži ce Liturghii am trăit la Râșca, Sucevița și Dragomirna!
Photini, Statele Unite

Cea mai mare bucurie am avut-o la Iași, pentru că acolo i-am întâlnit pe maica Siluana și pe părintele Constantin. Din discuțiile cu ei mi-am dat seama de anumite probleme pe care le am și cu care trebuie să lupt. Sunt recunoscătoare pentru acest lucru. A fost o experiență minunată.
Christine, Anglia

Câtă dragoste în întâlnirile pe care le-am avut! Gabi care nu obosește a dărui – oare care este sursa acestei bunătăți care pare inepuizabilă? Bogdan… aproape la fel, atât de atașat de țara sa… Ați avut o idee genială cu organizarea acestui pelerinaj; nu dăruiți doar copiilor care au nevoie, ci și pelerinilor din străinătate care nu au aceste nevoi și care pot dărui la rândul lor…
Anahit, Franța

Sunt bucuroasă că am putut dormi în mănăstiri, căci sunt locuri liniștite și e un lux pentru mine să găsesc asemenea locuri calme și pline de pace… Pentru că sunt catolică, nu înțeleg toată liturghia ortodoxă, dar m-am îmbibat de rugăciunea lui Iisus care m-a însoțit de-a lungul călătoriei… un timp de regenerare, în care am venit ca să mă rog pentru familia mea în care sunt prea multe probleme…
Astrid, Belgia

Sunt catolică, puțin practicantă, dar Îi mulțumesc lui Dumnezeu în fiecare zi pentru bucuria și puterea pe care mi-o dă pentru a-mi îndeplini sarcinile cotidiene… M-au impresionat evlavia maicilor și monahilor, felul în care sunt organizați în mănăstiri, rânduiala lor, ospitalitatea lor caldă. În Bucovina timpul își regăsește adevărata valoare, natura e pură, arta culinară e minunată.
Jacqueline, Belgia

A fost bine să petrec câteva zile trăind ortodoxia într-o țară ortodoxă. Dar și să împărtățesc experiența mea cu oameni din alte părți ale lumii unde ortodocșii sunt minoritari... Mănăstirile pictate au fost mai frumoase decât îmi imaginam. Frescele sunt îmbibate de conținut teologic… Am avut timp să mă gândesc, să ascult, să mă rog. Ospitalitatea a fost minunată, iar mesele împreună, o bucurie.
Barbara, Anglia

Broderiile din muzeul de la Putna… Imediat mi-am dat seama că fiecare cusătură era o rugăciune care se îmbina cu celelalte într-o țesătură de rugăciuni. Așa am simțit și cântarea maicilor de la Dragomirna: fiecare cuvânt, fiecare voce, fiecare notă era o rugăciune, iar toate se îmbinau în rugăciunea care este, de fapt, slujba. Același lucru m-a frapat în compoziția frescelor. Ne găseam învăluiți într-o rugăciune permanentă și nezdruncinată, formată din mici nestemate…
Emily, Statele Unite

Credința ortodoxă din România, întâlnirile cu monahi și monahii, slujbele, mi-au provocat un adevărat proces de curățire lăuntrică. Am fost mișcată până în cele mai ascunse unghere ale ființei mele. Si de-acolo a izvorât bucuria. Frumusețea naturii, a bisericilor pictate, care ni se înfățișează ca niște adevărate cărți în imagini, au fost prilejuri de a mă minuna și de a învăța. Rugăciunea izbucnea firesc, câteodată laudă, câteodată cerere. România și-a lăsat amprenta în mine.
Catherine, Franța

Acest pelerinaj m-a făcut să conștientizez că ortodoxia se trăiește foarte diferit în diferite locuri din Moldova; în oraș, ca și în locuri foarte retrase am găsit o mare deschidere însoțită de o credință senină și plină de bucurie; în alte locuri… exact contrariul.
Armelle, Franța

Un pelerinaj de o mare bogăție. Am cunoscut un popor curajos care își scutură de pe umeri zeci de ani de opresiune comunistă. Asociația AXIOS îmi arată câtă nevoie de ajutor urgent au copiii orfani. Am fost minunat conduși din mănăstire în mănăstire, liturghie, frescă… o comoară inestimabilă.
Celine, Franța

N-am știut niciodată cât de mult seamănă România cu Irlanda de acum 40 de ani… Mă gândesc la discuția cu părintele Petroniu la Dragomirna… Oamenii au uitat ce înseamnă Crăciunul și cât de importantă a fost Nașterea lui Iisus… Noi ne-am uitat trecutul, iar Biserica ne e pe moarte. Îmi dau seama că oameni ca el luptă cu demnitate împotriva acestui lucru. Inițial mi s-a părut îngust la minte. Acum cred că avea întru totul dreptate... Am văzut și cât de săracă e România și câtă nevoie de ajutor au cei din AXIOS pentru a putea face ceva. Nu trebuie doar să ne deschidem inimile către Iisus, trebuie ca, prin El, să-i și susținem… Vă mulțumesc că m-ați făcut să văd, să mă rog din nou și să mă apropii puțin de Dumnezeu.
Noel, Irlanda
 
Imaginea cea mai marcantă rămâne Scara Sfântului Ioan, pictată pe peretele de nord de la Sucevița, cetele îngerilor care ne însoțesc și ne ajută în drumul nostru, în măsura în care privirea noastră e continuu îndreptată către Hristos, întotdeauna prezent și Singurul care ne poate ajuta să urcăm ultimele trepte pentru a ajunge la El… Acest pelerinaj mi-a confirmat că nimic nu mi se cuvine, dar că totul devine posibil atunci când inimile se deschid, în comuniunea întru Hristos, așa cum am trăit-o cu maica Siluana, maicile de la Miclăușeni, călugării de la Râșca și de la Sihăstria Putnei.
George, Franța